Samuel Mützner, pictor român

Samuel Mützner (n. 13 decembrie 1884, București – d. 2 octombrie 1959, București), cunoscut și ca Samys Mützner, a fost un pictor român interbelic de origine evreiască, apropiat de impresionism și pointilism, discipol al lui Claude Monet și unul dintre artiștii români cu o bogată activitate internațională.

S-a născut într-o familie modestă și și-a început formarea artistică la Școala de Belle Arte din București, apoi la Academia Regală Bavareză de Artă din München. În 1903 a plecat la Paris, unde a urmat Academia Julian, iar ulterior a studiat la Noua Academie de Pictură din Alger. Între 1908 și 1910, la Giverny, alături de Claude Monet, și-a conturat stilul, orientându-se spre peisaje pointiliste.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Samuel_Mützner#/media/Fișier:Samuel_Mutzner.jpg

După primele expoziții din țară și străinătate, a călătorit intens, lucrând în Franța, Algeria, Tunisia, Japonia, Oceania și America de Sud. Între 1916 și 1918 a trăit la Caracas, unde a avut un impact semnificativ asupra mediului artistic local, influențând pictori venezueleni importanți precum Armando Reverón și Rafael Monasterios.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Samuel_Mützner#/media/Fișier:Mutzner-samuel.jpg

Revenit în România, în 1923 s-a căsătorit cu pictorița Rodica Maniu, cu care a lucrat adesea împreună la Șopârlița, loc ce le-a oferit numeroase teme țărănești și peisagistice. După 1937 a fost treptat marginalizat, iar în 1940 a fost exclus din Sindicatul Artelor Frumoase, ceea ce i-a restricționat activitatea publică. După război, regimul comunist l-a catalogat drept „burghez”, ceea ce i-a complicat și mai mult situația.

Lucrările sale se regăsesc astăzi în colecții muzeale și particulare, atât în România, cât și în străinătate. Printre creațiile reprezentative se numără Paisajes de Macuto (1918, Caracas), Pe plajă (1931), Vedere din Balcic (1936), Nud în peisaj (1925), Fata cu lalele (1927) sau Odalisca (1945). A colaborat și la realizarea unor meniuri ilustrate pentru Casa Capșa și a fost implicat în viața culturală bucureșteană interbelică.