Current track

Title

Artist


S-a întâmplat în 14 februarie 1976

#Postat de on februarie 14, 2019

S-a întâmplat în 14 februarie 1976

S-a întâmplat în 14 februarie 1976 . A murit sculptorul Oscar Han, născut la București, la 3 decembrie 1891. Tatăl era de origine germană și mama româncă din Vrancea. A studiat sculptura și desenul la Academia de Arte Frumoase (1909-1914) din București. Practica a realizat-o în atelierele lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. A debutat ca sculptor, pe când încă nu împlinise 20 de ani. S-a făcut remarcat, în 1911, cu lucrarea „Cap de fetiță”. Ulterior, în 1917 a făcut parte dintre cei 30 de artiști trimiși pe front de Marele Cartier General al Armatei. Scopul a fost de a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. Oscar Han a fost membru al „Grupului celor patru”, alături de parte pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirato.

Fiind artistul preferat al Casei Regale, potrivit surselor amintite, este cel care a realizat statuia regelui Carol I al României. Aceasta este amplasată în curtea Castelului Peleș din Sinaia, dezvelită la 26 septembrie 1933. A participat la Saloanele Oficiale din București, la diferite expoziții de artă românească în străinătate. A participat și la unele manifestări internaționale la Veneția, Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona. Opera sculptorului, influențată de maniera clasică de reprezentare, este sobră. Transpune plastic valori ale portretului fizic și moral al personalităților pe care le reprezintă, așa cum se remarcă în portrete. Remarcabile sunt portretele „Pârvan”, „Eminescu”, „Iorga”, „Eschil”, „Sofocle”, „Dante”. Când abordează compoziția monumentală, miza cade pe retorica gestului, pe concretizarea imperioasă a materialului figurativ, așa cum reflectă — „Victorie” (1932). La fel reflectă și „Constantin Brâncoveanu”, (1936), „Mihail Kogălniceanu” (1937), „Anghel Saligny” (1958). Aparent, lucările lui Oscar Han au multe în comun cu sculptura lui Rodin fiind caracterizate prin note de classicism. Le sunt caracteristice și scenografia complexă, sexualitatea, reprezentarea detaliilor anatomice. Totuși, acestea sunt lipsite de darul de a insufla viață personajelor.

Continuarea pe jurnalspiritual.ro


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *