S-a întâmplat în 11 iulie…
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 11 iulie…

– „Ziua Mondială a Populaţiei”; se celebrează anual, la recomandarea din iunie 1989 a Consiliului Director al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare-PNUD; marchează „Ziua celor cinci miliarde” de locuitori ai Terrei, celebrată în întreaga lume la 11 iulie 1987.

-1405: Navigatorul chinez Zheng He, în fruntea unei flote maritime de 208 vase, cu un tonaj total de peste 7.000 tone si echipaje reunind 20.000 de oameni, pleacă într-o temerară expediție spre Oceanul de Vest (Oceanul Indian si Marea Roșie de astăzi). Aceasta a constituit un eveniment unic în istoria navigației mondiale, precedând cu aproape un secol expediția navigatorului spaniol de origine italiană Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

– 1428: Prima atestare a Mănăstirii Horaiţa (judeţul Neamţ), emisă de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432). Mănăstirea Horaiţa este aşezată la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horăiciorul – 1.076 de metri, lângă versantul răsăritean al munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali şi intre mănăstirile Almaş si Varatec.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/fluture-albastru-mazarine-fluture-6400060/

– 1593: A murit pictorul italian Giuseppe Arcimboldo. Giuseppe Arcimboldo (n. 1527, Milano – d. Milano) a fost un pictor italian exponent al manierismului, cunoscut mai ales datorită figurilor alegorice executate prin combinaţia diverselor obiecte şi vieţuitoare (fructe, legume, peşti, păsări, cărţi etc.), legate metaforic de subiectul reprezentat. Manierism (ital.: maniera = stil, manieră), termen care caracterizează stilul artistic între apogeul Renaşterii şi începuturile stilului baroc şi ale Clasicismului, dezvoltat în Italia începând aprox. cu anul 1520. Sfârşitul manierismului este apreciat de diverşi istorici ai artei între anii 1580 şi 1650. La început simbol al unei rupturi cu obiectivele Renaşterii, manierismul desena o decadenţă în contradicţie cu idealurile de armonie ale generaţiilor anterioare. În zilele noastre, manierismul apare mai de grabă ca o continuare a căutărilor şi realizărilor artiştilor reprezentativi ai Renaşterii.Începând cu anii 1527-1530, spiritul renascentist suferă o criză brutală care distruge optimismul senin al începutului de secol. Jefuirea Romei (Sacco di Roma) în anul 1527 de către mercenarii spanioli şi germani în slujba habsburgilor, sinonimă cu prăbuşirea puterii papale, influenţa crescândă a Spaniei în politica statelor Italiei şi măsurile Bisericii Catolice împotriva progresului alarmant al Reformei, toate acestea constituie fondul din care se detaşează preocupările artiştilor din vremea respectivă. În acest sens, manierismul îndeplineşte tendinţa de transformare arbitrară şi de deformare a realului, exacerbarea subiectivităţii creatorului pe calea unei expresivităţi specifice, în căutarea marilor formule stilistice: „la maniera”. Două opere ale lui Gian Paolo Lomazzo au servit în acel timp artiştilor să-şi definească relaţiile cu procesul de creaţie artistică: Trattato dell’arte della pittura, scoltura et architettura (Milano, 1584) şi Idea del tempio della pittura (Milano,1590). Termenul de „manierism” a fost introdus de istoricul de artă elveţian Heinrich Wölfflin la începutul secolului al XX-lea în lucrarea Das problem des Stils in der bildenden Kunst („Problema stilului în arta plastică”, 1912).

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-11-iulie/