Romulus Dianu, prozator, publicist și traducător român

Romulus Dianu (n. 22 martie 1905, București – d. 25 august 1975, București) a fost un prozator, publicist și traducător român.
Născut în București, Romulus Dianu era fiul lui Gheorghe Dima, muncitor ceferist și rudă a compozitorului Gheorghe Dima, și al Elenei Bacaloglu, descendentă din familia lui Petru Maior. A urmat școala primară în Murfatlar și Bârlad, iar mai târziu, cu ajutorul unchiului său, poetul George Tutoveanu, s-a înscris la secția clasică a Colegiului Național „Sfântul Sava” din București. În 1925, a început studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat literar în 1926, cu cronici literare în revista Rampa.

Sursa foto: AI

A lucrat ca redactor la ziarul Dreptatea și apoi la Curentul, unde a colaborat până în 1944. De asemenea, a fost contributor la numeroase publicații, precum Cotidianul (Brăila), Adevărul literar și artistic, Țara de Jos, Cetatea literară, Contimporanul, Bilete de papagal și altele.

În 1929, a scris împreună cu Sergiu Dan biografia romanțată Viața minunată a lui Anton Pann. A continuat să scrie romane, precum Adorata (1930) și Nopți la Ada-Kaleh (1931), în stilul foiletonist al vremii.

În 1931, Dianu a intrat în serviciul diplomatic, lucrând ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a scris pentru presa oficială. După război, în perioada guvernului comunist, a fost arestat din cauza activității sale jurnalistice și condamnat la 20 de ani de detenție în procesul „ziariștilor fasciști”. A fost eliberat în 1955, după ce pedeapsa i-a fost redusă la 10 ani.

După încarcerare, a lucrat ca salahor, vânzător ambulant de cărți și tăietor de lemne. A fost găsit de Ion Caraion, care l-a ajutat să obțină o pensie din partea Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani din viață, a scris trei cărți de proză și o plachetă de versuri. De asemenea, a tradus lucrări ale unor autori precum Fiodor Dostoievski, Bertolt Brecht și Georges Duhamel.

A murit la 25 august 1975, la București.
Romulus Dianu a fost un scriitor cu un stil epico-narativ rapid, concentrat pe curiozitatea intelectuală față de misterele vieții și ale eternului feminin. Personajele sale, precum Victoria Gherman din Adorata și cele din Nopți la Ada-Kaleh și Târgul de fete, reflectă nevoia de împlinire erotică absolută.

Opera

• Viața minunată a lui Anton Pann, în colaborare cu Sergiu Dan, 1929
• Adorata, roman, 1930; ediții ulterioare în 1984 și 1992
• Nopți la Ada-Kaleh, roman, 1932; ediții ulterioare în 1970 și 1990
• Târgul de fete. Simplă călătorie mintală, 1933
• Trandafiri de octombrie și alte surâsuri, 1971
• Fauna bufonă. Pseudozoologicon, vol. I-II, 1972-1975
• Fata de la Suza, 1982
• Esthera, roman, 1995 (ediție îngrijită de Corneliu Popescu)
• Jurnal intim din timpul detenției comuniste, 1999.

Emil Manu l-a caracterizat pe Romulus Dianu ca fiind un intelectual fin și discret, cu o carieră de jurnalist remarcabil și o legătură strânsă cu Nicolae Titulescu și mari figuri literare, precum Ion Vinea și Pamfil Șeicaru. După război, Dianu a avut parte de persecuții politice, dar și-a continuat munca literară cu o demnitate neclintită.