Romulus Demetrescu, critic și istoric literar român

Romulus Demetrescu (n. 10 decembrie 1892, Roman – d. 24 decembrie 1972, București) a fost un critic și istoric literar de renume în România.
S-a născut în orașul Roman, într-o familie modestă, tatăl său fiind Gheorghe Em. Demetrescu, funcționar la Fabrica de Zahăr de la Mărășești. A urmat studiile primare în Roman, apoi Liceul Național din Iași, pe care l-a absolvit în 1913. A continuat cu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde a obținut diploma în 1918, urmată de absolvirea Seminarului Pedagogic din Iași în 1920. A fost mobilizat ca ofițer în Primul Război Mondial, participând activ în Bătălia de la Mărășești. În 1925, a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza Teoria cunoașterii în istorie.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1093977326192111&set=a.420260196897164

După finalizarea studiilor, a profesat ca dascăl, predând la Liceul „Petru și Pavel” din Ploiești până în 1920, apoi la Liceul „G. Barițiu” și la Seminarul Pedagogic din Cluj între 1920 și 1940. A fost asistent la Catedra de psihologie a Universității din Cluj, lucrând cu profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, și ulterior a predat la Liceul „Spiru Haret” din București din 1940. De asemenea, a susținut cursuri de logică și limba română, publicând manuale precum Elemente de logică și metodologie (1922), Tratat elementar de logică (1922) și Limba română pentru clasele I-IV de liceu (1946). Deși destinată elevilor de liceu, Tratatul elementar de logică era o lucrare erudită, mai degrabă accesibilă studenților și cadrelor didactice.

Demetrescu era cunoscut pentru cultura sa vastă, având cunoștințe într-o gamă largă de domenii. Se spunea că ar fi putut ține prelegeri strălucite atât despre poezia eminesciană, cât și despre cultivarea trestiei de zahăr în Antile.
Pe lângă activitatea didactică, a fost un colaborator prolific la diverse reviste literare, precum Viața Nouă, Cele trei Crișuri, Ramuri, Societatea de mâine, Transilvania, Abecedar, Însemnări ieșene, Familia, Preocupări literare, și Pagini literare. A publicat cronici literare de mare profunzime, abordând lucrări ale unor scriitori importanți precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, și alții, concentrându-se pe aspectele psihologice ale acestora. Criticile sale, deși nu întotdeauna inovative, abordează teme esențiale ale literaturii interbelice, cum ar fi erotismul, autenticitatea, și expresia în literatură.

De asemenea, a fost un critic riguros al lui Eugen Lovinescu, remarcând unele „pagini prost compuse și nestilizate” din romanul Mite, sugerând că Lovinescu ar trebui să se concentreze pe critica literară mai degrabă decât pe proză.

Cronicile sale au fost adunate și publicate postum în volumul Însemnări critice (1979), realizat de Nae Antonescu și Dimitrie Danciu.
A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru contribuțiile sale la educație (1 februarie 1943).

Opera

• Elemente de logică și metodologie (Cluj, 1922)
• Tratat elementar de logică (București, 1922; ediția a II-a, 1947)
• Limba română pentru clasele I-IV de liceu (București, 1946)
• Însemnări critice (Cluj-Napoca, 1979), ediție îngrijită de Nae Antonescu și Dimitrie Danciu.