Romain Rolland, scriitor francez

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Franța – d. 30 decembrie 1944, Vézelay, Franța) a fost un romancier, dramaturg și eseist francez, cunoscut pentru idealismul său, angajamentul față de pacifism, lupta împotriva fascismului, promovarea păcii mondiale și analiza geniului artistic. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1915.

La 14 ani, Rolland s-a mutat la Paris pentru studii, unde a fondat o societate care reflecta frământările sale spirituale. A fost admis la prestigioasa École Normale Supérieure, perioadă în care și-a pierdut credința religioasă, a descoperit scrierile lui Benedict de Spinoza și Lev Tolstoi și a dezvoltat o pasiune pentru muzică. După ce a obținut o diplomă în istorie (1889) și un doctorat în arte (1895), a plecat pentru doi ani în Italia, la École Française de Rome.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Romain_Rolland#/media/Fi%C8%99ier:Romain_Rolland_1915.jpg

Rolland a scris inițial piese de teatru, dorind să insufle publicului un sentiment de eroism și credință națională. Deși eforturile sale nu au avut succes pe scară largă, a adunat aceste lucrări în ciclurile Les Tragédies de la foi (1913, „Tragediile credinței”), care include piesa Aërt (1898), și Le Théâtre de la révolution (1904), ce cuprinde piese precum Les Loups (1898, „Lupii”) și Danton (1900).

În 1912, Rolland a renunțat la cariera sa în predarea artelor și muzicologiei pentru a se dedica exclusiv scrisului. În revista Les Cahiers de la Quinzaine, a publicat romanul său monumental Jean-Christophe, compus din 10 volume (1904–1912). Această lucrare, alături de pamfletul Au-dessus de la mêlée (1915, „Deasupra bătăliei”), un apel la respect pentru umanitate în contextul Primului Război Mondial, i-a adus Premiul Nobel. Gândirea sa pacifistă a fost adesea controversată și nu a fost pe deplin înțeleasă decât postum, odată cu publicarea Journal des années de guerre, 1914–1919 („Jurnalul anilor de război, 1914–1919”).

În 1914, s-a mutat în Elveția, unde a locuit până în 1937, când s-a întors în Franța.

Rolland și-a exprimat admirația pentru eroism printr-o serie de biografii dedicate unor figuri emblematice, precum Vie de Beethoven (1903, „Viața lui Beethoven”), Vie de Michel-Ange (1905, „Viața lui Michelangelo”) și Vie de Tolstoi (1911, „Viața lui Tolstoi”). Aceste lucrări reflectă nu doar interesul său pentru geniul artistic, ci și dorința de a evidenția legătura dintre artă și umanitate.

Romanul Jean-Christophe este o epopee a sufletului creativ, ilustrând lupta și triumful unui compozitor german, Jean-Christophe Krafft, inspirat de Beethoven și de propriile trăiri ale autorului. Prietenia dintre protagonistul german și un tânăr francez simbolizează idealul armoniei dintre națiuni, un motiv central în opera lui Rolland.

După romanul satiric Colas Breugnon (1919), Rolland a publicat ciclul L’Âme-enchantée, format din 7 volume (1922–1933), care explorează efectele devastatoare ale diviziunilor politice. În anii 1920, fascinat de filozofia mistică a Asiei, a scris despre personalități precum Mahatma Gandhi (Mahatma Gandhi, 1924), promovând ideea de înțelegere între culturi.

Rolland a întreținut o corespondență vastă cu figuri de renume, printre care Albert Schweitzer, Albert Einstein, Bertrand Russell și Rabindranath Tagore. Scrisorile au fost publicate în Cahiers Romain Rolland (1948), iar memoriile și jurnalele sale (Mémoires, 1956) subliniază integritatea morală și umanismul său profund.

Opera lui Romain Rolland rămâne o mărturie a unei vieți dedicate explorării spiritului uman, promovării păcii și celebrării geniului artistic.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Romain-Rolland