Robert Goddard, profesor și inventator american

Robert Goddard (născut pe 5 octombrie 1882, în Worcester, Massachusetts, SUA – decedat pe 10 august 1945, în Baltimore, Maryland) a fost un profesor și inventator american, considerat părintele rachetelor moderne. În 1919, și-a publicat lucrarea fundamentală O metodă de a atinge altitudini extreme.

Goddard era singurul copil al unui contabil și antreprenor cu resurse financiare modeste. De la o vârstă fragedă, a fost fascinat de fenomenele fizice și avea o curiozitate naturală pentru inventivitate. A crescut în perioada înfloritoare a revoluției industriale din Worcester, ceea ce l-a inspirat să viseze la mari invenții. În 1898, pasiunea sa pentru explorarea spațiului a fost declanșată de romanul Războiul lumilor de H.G. Wells, după care a început să viseze la construirea unei mașini de zbor spațiale. Pe 19 octombrie 1899, o dată pe care a numit-o „Ziua aniversară”, Goddard a urcat într-un cireș și a visat la posibilitatea de a călători pe Marte, simțind că viața sa avea acum un scop clar.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_H.Goddard#/media/Fi%C8%99ier:Dr._Robert_H._Goddard-_GPN-2002-000131.jpg

La Institutul Politehnic din Worcester, în timpul studiilor universitare, a continuat să fie pasionat de zborul spațial și a proiectat un sistem de transport bazat pe vehicule care circulau printr-un tub vidat, suspinse și propulsate de electromagneți. Această idee avea să-i aducă mai târziu brevete importante.

În 1908, Goddard a început să colaboreze cu Universitatea Clark din Worcester, unde și-a obținut doctoratul și a predat fizica. În laboratorul său, a demonstrat că propulsia rachetelor funcționează și în vid, ceea ce a fost o descoperire esențială pentru viitorul zborului spațial. A investigat, de asemenea, raportul dintre energie și forța pe unitatea de greutate a diferitelor combustibili, inclusiv oxigenul lichid și hidrogenul lichid, fiind pionierul utilizării combustibililor lichizi în motoarele de rachetă.

Pe 16 martie 1926, la ferma mătușii sale din Auburn, Massachusetts, Goddard a realizat primul zbor al unei rachete cu propulsie lichidă din lume, marcând un moment istoric în explorarea spațiului.

În ciuda inovațiilor sale, Goddard nu a primit imediat recunoaștere. Totuși, Charles Lindbergh a jucat un rol important în obținerea sprijinului financiar pentru cercetările lui, iar din anii 1930 până la mijlocul anilor 1940, Fondul Guggenheim a susținut activitatea lui Goddard. Mutat la Roswell, New Mexico, acesta a continuat să experimenteze cu rachetele, devenind primul care a lansat o rachetă cu combustibil lichid la o viteză mai mare decât cea a sunetului, în 1935.

Goddard a obținut brevete pentru sisteme de ghidare a rachetelor și pentru utilizarea rachetelor în trepte, ceea ce a permis atingerea unor altitudini mari. A creat, de asemenea, primele pompe pentru combustibili de rachetă și motoare auto-răcite, contribuind la dezvoltarea ulterioară a tehnologiei spațiale.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Goddard a oferit serviciile sale armatei, însă interesul pentru rachete era scăzut. A închis facilitățile de la Roswell și a lucrat la un mic contract naval în Annapolis, Maryland, unde a dezvoltat un propulsor pentru decolarea hidroavioanelor.

Robert Goddard a murit de cancer la gât în 1945, pe pragul erei aviației și rachetelor. Abia după moartea sa, contribuțiile sale au fost pe deplin recunoscute. În anii care au urmat, guvernul SUA a ajuns la un acord de un milion de dolari pentru utilizarea brevetelor sale. Biblioteca Memorială Goddard de la Universitatea Clark poartă numele său în onoarea realizărilor sale remarcabile.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Robert-Goddard