Declarația Comitetului Executiv al Partidului Național Român în Parlamentul de la Budapesta

Pe 5 octombrie 1918, reprezentantul Partidului Național Român în Parlamentul de la Budapesta, deputatul Alexandru Vaida-Voievod, a citit în plenul adunării Declarația Comitetului Executiv al PNR, prin care românii transilvăneni își afirmau dreptul inalienabil la o viață națională deplină.

În toamna anului 1918, în paralel cu evoluțiile din Basarabia și Bucovina, mișcarea națională a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a căpătat intensitate, aceștia revendicându-și dreptul de a trăi într-un stat național unitar. În acest context, între septembrie și octombrie, s-au pus bazele colaborării între Comitetul Executiv al Partidului Național Român și liderii social-democrați, pentru formarea unui Consiliu Național Român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Dirigent_al_Transilvaniei,_Banatului_%C8%99i_%C8%9Binuturilor_rom%C3%A2ne%C8%99ti_din_Ungaria#/media/Fi%C8%99ier:Consiliul-Dirigent-al-Transilvaniei_01.jpg

Pe 29 septembrie/12 octombrie, la Oradea, în casa avocatului Aurel Lazăr, Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania s-a reunit într-o ședință la care au participat liderii PNR care nu erau închiși sau pe front, printre care Teodor Mihali (președintele Comitetului Executiv al PNR), Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr și Ioan Ciordaș. După dezbateri, Comitetul Executiv a adoptat o declarație redactată de Vasile Goldiș, un „cugetător politic de mare talent” și „stilizator impecabil al comunicatelor”. Aceasta urma să fie prezentată în parlamentul de la Budapesta.

Declarația sublinia: „Pe temeiul dreptului firesc, potrivit căruia fiecare națiune își poate decide singură soarta, națiunea română… dorește acum să-și exercite acest drept și cere, în consecință, să hotărască liberă, fără influențe străine, locul său printre națiunile libere.” Proclamația menționa, de asemenea, că „organul național al națiunii române nu recunoaște parlamentul și guvernul ungar ca fiind îndreptățite să o reprezinte și să susțină interesele națiunii române la congresul de pace. Orice decizie luată fără acordul său este nulă și fără valoare.” În încheiere, declarația afirma: „Națiunea română așteaptă și pretinde, după suferințele de veacuri, recunoașterea și valorificarea drepturilor sale nestrămutate și inalienabile la o viață națională deplină.”

Partidul Național Român (cunoscut și ca Partida Națională) a fost formațiunea politică ce a reprezentat interesele națiunii române din Transilvania, întregul Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina în perioada dualismului austro-ungar. Până la conferința de unificare de la Sibiu, desfășurată între 12-14 mai 1881, existau două partide naționale: PNR din Banat și Ungaria și PNR din Transilvania. Conducerea partidului era dominată de reprezentanți ai Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolici), cu un raport de 11 uniți la 9 ortodocși.

Programul Partidului Național Român

Mai jos este redat programul adoptat cu acea ocazie, păstrând limbajul epocii:

Programa partidei naționale române din Ungaria și Transilvania stătorită în conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881.

„Partida națională va lucra pe teren legal pentru obținerea următoarelor drepturi:

1. Încât privește Transilvania recâștigarea autonomiei sale.
2. Întroducerea prin lege a usului limbi române în toate ținuturile locuite de români atât în administrație cât și în justiție.
3. în ținuturile locuite de români aplicarea de funcționari români, iar dintre neromâni numai din aceia, care știu vorbi și scrie românește și care cunosc moravurile poporului român; și delăturarea usului de astăzi de a se aplica ca funcționari indivizi necunoscuți și necunoscători de popor.
4. Revizuirea legii despre egala îndreptățire a naționalităților în favoarea acestora; loiala și reala executare a tuturor legilor.
5. Eluptarea și susținerea autonomiei bisericilor și școlilor confesionale, ca unor chestiuni curat de naționalitate. Prevederea din visteria statului a școlilor române și a altor institute de cultură națională în proporțiune cu sacrificiile de sânge și avere, ce le aduce naționalitatea română pentru patrie; având de a se înlătura legile și ordinațiunile, care să fie contrare dezvoltări naționale.
6. Crearea unei legi electorale pe baza sufragiului universal, sau cel puțin ca fiecare cetățean, care e supus la dare directă să fie învestit cu drept de alegere.
7. Fiindcă prosperarea statului e condiționată de mulțumirea tuturor cetățenilor săi, iar prin protejarea unei naționalități și suprimarea celorlalte se provoacă nemulțumire, se tulbură liniștea locuitorilor și se nutrește ura reciprocă: partida națională va lupta contra tuturor tendințelor de maghiarizare manifestate din partea organelor statului pe cale directă și indirectă ca în contra unor fapte nepatriotice.
8. În chestiunile libertăților publice peste tot, precum și a reformelor necesare în administrația publică și mai ales în situațiunea economică-financiară, respectiv în privința sarcinilor publice, devenite nesuportabile, partida națională va conlucra frățește cu toți aceia, care mai vâros vor ține cont de interesele și bunăstarea poporului peste tot.
9. Chestiunea dualismului nefiind astăzi la ordinea zilei, partida națională își rezervă (dreptul) de a se pronunța asupra ei la timpul său”.

Programa Partidei Naționale Române din Ungaria și Transilvania, stabilită la conferința electorală din Sibiu, 12-14 mai 1881:

1. Partida națională va acționa pe cale legală pentru obținerea următoarelor drepturi:
   • Pentru Transilvania, recâștigarea autonomiei sale.
   • Introducerea, prin lege, a utilizării limbii române în toate regiunile locuite de români, atât în administrație, cât și în justiție.
   • Numirea de funcționari români în regiunile locuite de români, iar dintre neromâni, doar aceia care cunosc limba română și obiceiurile românești.
   • Revizuirea legii privind egalitatea naționalităților și aplicarea sa loială și reală.
   • Protejarea autonomiei bisericilor și școlilor confesionale românești, finanțarea acestora de către stat în raport cu contribuțiile românilor la dezvoltarea națională.
   • Crearea unei legi electorale bazată pe sufragiul universal sau cel puțin pe dreptul de vot al fiecărui cetățean supus impozitului direct.
2. Partida națională se va opune maghiarizării și va lupta împotriva oricăror încercări de suprimare a altor naționalități.
3. În ceea ce privește dualismul austro-ungar, Partida Națională își rezervă dreptul de a se pronunța asupra acestuia la momentul oportun.

La 23 februarie 1869, la Miercurea Sibiului, liderii politici ai românilor transilvăneni au fondat Partidul Național al Românilor din Transilvania. PNR a susținut recunoașterea individualității Principatului Transilvania și a promovat lupta pentru drepturile naționale și individuale ale românilor.

Tactica politică a pasivismului, adică neparticiparea la alegerile din Regatul Ungariei, a fost abandonată în 1905 în favoarea activismului, susținut de grupul din jurul lui Alexandru Mocioni. Cel mai important moment din activitatea națională a PNR a fost prezentarea Memorandului din 1892, redactat de Iuliu Coroianu, împăratului Franz Joseph. În urma acestui demers, întregul Comitet Executiv al PNR a fost judecat și condamnat de guvernul ungar la Cluj, în 1894.

După 1905, PNR a adoptat politica activismului, participând la alegeri. După moartea lui Ioan Rațiu în 1902, noii lideri ai PNR au fost Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Theodor Mihali, printre alții.

Comitetul Executiv al PNR, cu sediul la Oradea și format din Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Theodor Mihali, Alexandru Vaida-Voievod și Aurel Vlad, a declarat independența Transilvaniei față de Austro-Ungaria pe 5/18 octombrie 1918. Această declarație a fost citită de Alexandru Vaida-Voievod în Parlamentul de la Budapesta la 22 octombrie 1918.

PNR, alături de Partidul Social-Democrat din Transilvania și Banat, a organizat Adunarea Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Na%C8%9Bional_Rom%C3%A2n_din_Ungaria_%C8%99i_Transilvania