Riccardo Giacconi, fizician italian

Riccardo Giacconi (n. 6 octombrie 1931, Genova, Italia – d. 9 noiembrie 2018, San Diego, California, SUA) a fost un fizician italian renumit, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2002 pentru contribuțiile sale fundamentale în descoperirea surselor cosmice de raze X, care au pus bazele domeniului de astronomie cu raze X. În cadrul aceleiași distincții, Raymond Davis Jr. și Koshiba Masatoshi au fost premiați pentru cercetările lor asupra neutrinilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Riccardo_Giacconi#/media/Fi%C8%99ier:RiccardoGiacconi.jpg

Giacconi și-a obținut doctoratul la Universitatea din Milano în 1954. Cinci ani mai târziu, în 1959, s-a alăturat companiei de cercetare American Science and Engineering. În 1973, a devenit parte din echipa de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. A fost primul director al Institutului de Știință al Telescopului Spațial (1981-1993) și a condus Observatorul European de Sud între 1993 și 1999. Ulterior, între 1999 și 2004, a fost președintele Associated Universities, Incorporated, care administrează Observatorul Național de Radio Astronomie.

Cariera sa în domeniul astronomiei cu raze X a început în 1959, la aproximativ un deceniu după ce astronomii au observat pentru prima dată raze X provenind de la Soare. Deoarece atmosfera Pământului absoarbe aceste raze, ele puteau fi studiate doar cu ajutorul rachetelor care transportau detectoare de raze X la altitudini mari. În cadrul acestor studii, Giacconi a identificat surse de raze X extrem de intense, precum Scorpius X-1 și Nebuloasa Crabului, o rămășiță de supernovă.

Aceste realizări au stârnit interesul comunității științifice în astronomia cu raze X, dar limitările tehnologice ale vremii au împiedicat cercetări mai ample. Giacconi a propus construirea unui satelit cu raze X pentru a permite observarea pe termen lung a cerului. Acest satelit, numit Uhuru și lansat în 1970, a crescut numărul surselor cunoscute de raze X la sute. De asemenea, el a dezvoltat principiile funcționării unui telescop capabil să focalizeze razele X, construind primul telescop cu raze X de înaltă definiție, Observatorul Einstein, lansat în 1978. Acesta a permis studierea detaliată a atmosferei stelare, a rămășițelor de supernove și a sistemelor binare de raze X, unele conținând găuri negre suspectate.

În 1976, Giacconi a propus un nou instrument și mai performant, care s-a concretizat în lansarea Observatorului cu raze X Chandra în 1999, unul dintre cele mai avansate telescoape de acest tip.

Pe lângă Premiul Nobel, Riccardo Giacconi a primit numeroase alte distincții, printre care Medalia Națională a Științei în 2003.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Riccardo-Giacconi