8 august 1870, Republica de la Ploiești

Republica de la Ploiești a fost o mișcare din 8 august 1870, considerată ultima mare încercare de revoluție din România în secolul al XIX-lea, legată de valul revoluționar din 1848. Istoriografia românească de dinainte de 1989 a catalogat-o ca o mișcare antidinastică.

Caricatură antidinastică publicată în „Ghimpele”, în 1872. În stânga: Al. I Cuza trădat de Ion Brătianu. În dreapta: Carol I sprijinit de Bismark și Brătianu, având la bază influența germană și având împotrivă „vocea țării”.

Anonim – scanned from an old album

Romanian cartoon published in Ghimpele magazine

• Domeniu public
• Fișier:CuzaGhimpele1872.PNG
• Creată: 1872
• Încărcată: 31 iulie 2006

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_de_la_Ploie%C8%99ti#/media/Fi%C8%99ier:CuzaGhimpele1872.PNG

Mișcarea a fost inițiată de politicieni dezamăgiți de domnia străină, în speranța unei stabilizări politice. La conducerea organizațiilor conspirative au fost C.T. Grigorescu și Radu Stanian, alături de Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu și alții.

Conspiratorii au planificat detronarea domnitorului Carol I și instaurarea unei regențe. Pe 7/8 august 1870, Candiano Popescu și grupul său au ocupat prefectura și telegraful din Ploiești. Au declarat că prințul Carol I a fost detronat, formându-se un nou guvern provizoriu. Mulțimea, estimată la „trei mii de oameni”, a susținut mișcarea.

Guvernul, aflat sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu, a reacționat rapid, arestând conspiratorii principali și mulți suspecți. Armata a intervenit la Ploiești, arestând peste 400 de cetățeni. Candiano Popescu a fost prins la Buzău.

Conspiratorii au fost judecați la Târgoviște, unde au fost achitați pe 17 octombrie 1870, provocând nemulțumirea domnitorului Carol I. Mișcarea, numită în derâdere „Republica de la Ploiești”, a fost subiectul unor satire, în special ale lui I.L. Caragiale.

Mișcarea nu a fost o simplă rebeliune de cheflii, ci o acțiune organizată pentru înlăturarea monarhiei lui Carol I. A implicat aproximativ 3000 de participanți, inclusiv tânărul I.L. Caragiale. Evenimentul a fost ultima mare încercare de revoluție românească în secolul al XIX-lea, reflectând dorința de a asigura un regim democratic în România și de a preveni tendințele autocratice.

Pentru a comemora evenimentele, din inițiativa lui Dimitrie Brătianu, a fost ridicată în Ploiești Statuia Libertății.