Radu R. Rosetti, istoric și general român

Radu R. Rosetti (n. 20 martie 1877, Căiuți, Bacău – d. 2 iunie 1949, Închisoarea Văcărești) a fost un important istoric și general român, membru titular al Academiei Române.
Provenind dintr-o veche familie boierească Rosetti, Radu R. Rosetti a trăit într-o eră în care rangul boieresc nu mai exista, iar ascensiunea sa în cariera militară a fost datorată propriilor sale eforturi, nu rangului sau averii. A urmat școala primară în comuna natală și apoi Liceul Național din Iași. După absolvirea unui curs pregătitor pentru Școala de poduri și șosele, în 1899 a devenit absolvent al Școlii Militare de artilerie și geniu, iar în 1906 al Școlii superioare de Război.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_R.Rosetti#/media/Fișier:1917-_Locotenent-colonel_Radu_R._Rosetti.png

În 1907, s-a căsătorit cu Ioana Știrbey, iar din această căsătorie au rezultat patru copii: Ileana, Radu, Ioana și Elisabeta. Din păcate, Ioana Știrbey a murit la doar 29 de ani, la nașterea celui de-al patrulea copil.
Radu R. Rosetti a avut o carieră militară remarcabilă, activând ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ofițer de Stat Major și comandant al Regimentului 47 / 72 Infanterie. În 1917, a fost rănit în bătălia de la Răzoare, unde a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul în care a condus regimentul în timpul Bătăliei de Mărășești. A fost lăudat pentru curajul și strategia sa de a împiedica avansul trupelor germane, oferind timp rezervelor diviziei pentru a-și organiza retragerea.

După război, a fost numit atașat militar la Londra, comandant de brigadă și director al Cursurilor de pregătire pentru ofițerii superiori. În 1924, a fost înaintat la gradul de general și a continuat să contribuie activ la dezvoltarea învățământului militar și istoric. A fost, de asemenea, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național între 1924 și 1931, fiind implicat în cercetări arheologice și în descoperirea unor cetăți istorice.

În 1927, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1934 a devenit membru titular. A susținut un discurs despre „vitejia în trecutul românesc” cu ocazia primirii acestui titlu.
În 1941, Radu R. Rosetti a acceptat funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în guvernul condus de Ion Antonescu, pe care a ocupat-o până la 11 noiembrie 1941. În 1949, a fost arestat din ordinul unui Tribunal al poporului, condamnat la închisoare și, din păcate, a decedat în închisoarea Văcărești la vârsta de 72 de ani.
În 1998, Curtea Supremă de Justiție a revocat decizia de condamnare a lui Radu R. Rosetti din 1949. În cinstea sa, o stradă din Onești poartă numele „General Radu R. Rosetti”.

Decorații

• Ordinul „Meritul Cultural” pentru litere, în gradul de Cavaler cl. I (7 iunie 1940)
• Ordinul „Coroana României”, în gradul de Mare Cruce (7 noiembrie 1941)
• Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III (9 octombrie 1917).

Studii de istorie militară

• Participarea populației la Războiul din 1877–1878, 1941
• Războiul pentru eliberarea Bucovinei și Basarabiei, 1942
• Artileria în trecutul românesc, 1943
• Făuritori de seamă ai neatârnării României, 1946
• Istoria artei militare a românilor până la mijlocul secolului XVII, 1947

Monografii

• Gh. I. Donici, 1934
• Un uitat. Generalul I. Em. Florescu, 1937
• Familia Rosetti, 2 vol., 1938–1940
• Generalul Ernest O. Baliff, 1946.