Radu G. Țeposu, critic literar, eseist și cronicar literar român, reprezentant al generației optzeciste

Radu G. Țeposu s-a născut la 19 aprilie 1954 în satul Șirnea, județul Brașov, și a fost unul dintre cei mai importanți critici, eseiști și cronicari literari români ai generației optzeciste. A urmat liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, iar între 1974 și 1978 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, specializarea română-spaniolă. În perioada studenției, a fost activ în cadrul revistei Echinox, unde a ocupat funcția de secretar general de redacție.

Sursa foto: AI

După absolvire, a fost repartizat ca profesor de limba și literatura română în satul Mârșa, județul Giurgiu, unde a predat între 1978 și 1983. Ulterior, s-a remarcat în presa culturală, colaborând cu revistele Flacăra, Viața studențească și Amfiteatru. După 1989, a devenit director al revistei Cuvântul și a condus și alte publicații din București și Baia Mare.

A fost o figură reprezentativă a grupării clujene de la Echinox și un membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Totodată, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Personalitate marcantă în peisajul literar al anilor ’80-’90, Radu G. Țeposu s-a implicat activ și în presa culturală și politică, publicând în numeroase periodice.

S-a autodefinit drept „un critic matur” și a semnat peste 2.500 de articole, eseuri și cronici literare. A publicat trei volume importante: Viața și opiniile personajelor (1983), Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), considerată una dintre cele mai relevante radiografii ale literaturii române din perioada comunistă, și Suferințele tânărului Blecher (1996), o reflecție profundă asupra operei și destinului lui Max Blecher.

Radu G. Țeposu și-a pierdut viața într-un accident de mașină pe 5 noiembrie 1999, la vârsta de doar 45 de ani, lăsând în urmă o operă critică esențială pentru înțelegerea literaturii române de la sfârșitul secolului XX.