Radu Cosașu, scriitor, eseist și publicist român

Radu Cosașu, (n. Oscar Rohrlich, 29 octombrie 1930, Bacău – d. 23 aprilie 2023, București), a fost un scriitor, eseist și publicist român, considerat unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele, cu o operă marcată de ironie fină, reflecție autobiografică și atașament față de cultura urbană.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Cosașu#/media/Fișier:Radu_Cosașu.01.jpg

Radu Cosașu s-a născut într-o familie evreiască de clasă mijlocie din Bacău, fiind fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei (n. Wassermann). A urmat liceul în București (1940–1948), iar apoi un an la Facultatea de Litere. În 1952–1953 a frecventat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, unde i-a fost coleg lui Nicolae Labiș.

Inițial un simpatizant al ideologiei socialiste, și-a revizuit treptat convingerile, mai ales după revoluția din Ungaria (1956) și Primăvara de la Praga (1968).

Debutul său publicistic are loc în 1948, în Revista elevilor, iar mai târziu lucrează ca redactor la Scânteia tineretului. În 1956, este concediat după ce susține la Congresul Tinerilor Scriitori ideea „adevărului integral” în literatură – pledoarie pentru autenticitate și împotriva manipulării ideologice.

Urmează o perioadă dificilă, fără un loc de muncă stabil timp de peste un deceniu. Revine în presă și colaborează constant cu revista Cinema, Sportul Popular, România literară, Dilema și Dilema veche. A semnat adesea articole sub pseudonimul Belphegor.

Este cofondator al revistei Dilema, alături de Andrei Pleșu, Zigu Ornea și Tita Chiper, în 1993.

Debutează editorial în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”, semnat cu pseudonimul Radu Costin. Totuși, consideră că adevăratul său debut este volumul „Maimuțele personale” (1968), o carte de satiră și reflecție personală.

Seria „Supraviețuiri” (șase volume) este probabil cea mai cunoscută operă a sa, un amestec de nuvelă, eseu, confesiune și comentariu cultural.

A scris piese de teatru precum „Mi se pare romantic” (1961) și „Scurt program cu bossanove” (1966). În același an, semnează scenariul filmului „Un film cu o fată fermecătoare”, regizat de Lucian Bratu, cu Margareta Pâslaru și Ștefan Iordache în rolurile principale.

Volume publicate (selectiv)

• Maimuțele personale (1968)
• Viața în filmele de cinema (1972)
• Un august pe un bloc de gheață (1971)
• Seria „Supraviețuiri” (1973–2007):
  • Vol. I–VI, inclusiv Cap limpede, Logica, Ficționarii, Meseria de nuvelist
• O viețuire cu Stan și Bran (1981)
• Cinci ani cu Belphegor (1975)
• Mătușile din Tel-Aviv (1993)
• Viața ficțiunii după o revoluție (2016)
• Fotbal plus ai mei și ai noștri (2017)
• Anti-damblale (2018)
• Seria Opere (Editura Polirom, 2010–2019, 6 volume).

Distincții și recunoaștere

• Premiul Ion Creangă al Academiei Române (1975)
• Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1989)
• Premiul Național pentru Literatură (2007)
• Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Mare Ofițer (2004)
• Premiul „Gheorghe Crăciun” – Opera Omnia, Observator Cultural
• Premiul de excelență „Ioan Chirilă” (2010)
• Premiul „Constantin Țoiu” pentru Opera Omnia (2017)
• Premiul „Aurel Neagu” pentru întreaga carieră, Asociația Presei Sportive (2022).