Radu Albala, prozator, critic și istoric literar, precum și traducător român

Radu Albala (20 februarie 1924, București – 10 mai 1994, București) a fost prozator, critic și istoric literar, precum și traducător. A debutat în 1936, pe când era elev de liceu, cu o traducere publicată în revista Extemporal a Liceului „Mihai Eminescu” din București.

A absolvit atât Facultatea de Drept, cât și Facultatea de Litere – secția Filologie clasică – a Universității din București. Deși a profesat pentru scurt timp ca avocat, în 1948, odată cu schimbarea regimului politic, a fost exclus din barou.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/100067395624597/posts/10-mai-1994-s-a-stins-din-viață-prozatorul-radu-albalaradu-albala-20-februarie-1/1013819277541250/

Bucureștean autentic, Albala a surprins în scrierile sale atmosfera aparte a capitalei, văzută ca un amestec de Orient pitoresc și Occident rafinat, populată de personaje pline de culoare, deschise poveștilor și confesiunilor.

A lucrat ca funcționar la Biblioteca Academiei, ocupându-se de fondul de manuscrise latine, apoi ca redactor la ESPLA, instituție din care a fost îndepărtat în 1959. Ulterior, a activat la Editura Litera, pe atunci singura editură din România unde se putea publica în regim propriu. A colaborat la reviste precum Viața românească, România literară și Teatrul.

Printre volumele sale se numără Antim Ivireanul și vremea lui, Desculțe, Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi), Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe, alături de numeroase traduceri din limba latină și franceză.