George Simonis, compozitor și muzicolog român

George Simonis (17 noiembrie 1885 – 20 februarie 1917) a fost un compozitor și muzicolog, profesor la Schola Cantorum, șef de orchestră al Studioului Ursulinelor din Paris; a compus operă, muzică simfonică, de cameră, corală, fiul lui Gheorghe Simonis (Simunic).

A urmat cursurile Conservatorului din București (1903–1906), unde a studiat teoria-solfegiul, armonia și ansamblul coral cu D.G. Chiriac, oboiul cu Rudolf Peters, fagotul cu Dan Simionescu și percuția cu Neumann. Și-a continuat pregătirea la Conservatoire National de Musique din Paris (1911–1913), perfecționându-se în contrapunct și fugă cu George Caussade, precum și la Schola Cantorum din Paris (1910–1922), unde a studiat contrapunct, fugă, compoziție, orchestrație și dirijat sub îndrumarea lui Vincent d’Indy.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/S/simonis%20george.pdf

A desfășurat o bogată activitate didactică și artistică: profesor de muzică la Colegiul Național din Craiova (1908–1909), profesor de limba română la Școala Evanghelică din Craiova (1909–1910), profesor adjunct la clasa de orchestră la Schola Cantorum din Paris (1924–1929), șef de orchestră al Studioului Ursulinelor din Paris (1924–1926). Între 1929 și 1947 a fost profesor de istoria muzicii, estetică muzicală, acustică și pedagogie muzicală, iar în perioadele 1931–1932 și 1940–1942 a ocupat funcția de director al Conservatorului din Cluj. A fost, de asemenea, inspector general onorific în Ministerul Învățământului (1934–1937).

A susținut conferințe, emisiuni radio, concerte și lecții și a dirijat Filarmonica din București, orchestrele simfonice din Cluj, Deva și Craiova, precum și Orchestra Simfonică Radio București.

A obținut Premiul II (1919) și Premiul I (1922) de compoziție „George Enescu”, precum și Ordinul Muncii, clasa I. A colaborat la publicații precum Arhivele Olteniei, Ramuri, România liberă și Musique et Radio (Paris).

Opera sa cuprinde:

• Muzică de teatru: Nuielușa fermecată (operă pentru copii), Cămașa fericitului (operă în trei acte), Rusalka (poem dramatic).
• Muzică vocal-simfonică: Rhythmos (1922), poem pentru soliști, cor și orchestră – Premiul I „George Enescu”.
• Muzică simfonică: Simfonia I în si bemol major (1919) – care include Largo simfonic (Premiul II „George Enescu”); Suită în do major; Suita a II-a – Munca și apoteoza ei; Poem în si minor pentru vioară și orchestră; Uvertură la o dramă muzicală.
• Muzică de cameră: Sonată pentru pian; Impromptu pentru pian.
• Muzică corală: Zlătarii; Pe mare; Freamătul zăvoiului; Cântec de leagăn (versuri Vasile Alecsandri); Cântec omagial; Imn al Românilor – coruri mixte.
• Lucrări de muzicologie: Opera la Craiova; Karl Theodor Wagner; Din începuturile muzicii românești: Ioan Căianu (1629–1687); Essai sur le sujet de la IIIème Symphonie (Eroica), op. 55, de L. v. Beethoven; Les salles des auditions musicales (Musique et Radio, Paris); Geneza Eroicei.