1570 – Psaltirea Românească a Diaconului Coresi

În anul 1570, Diaconul Coresi finalizează și tipărește la Brașov celebra „Psaltire românească”, o lucrare de referință în istoria limbii române scrise. Tipărită între 6 februarie și 27 mai, această Psaltire marchează o etapă esențială în procesul de introducere a limbii române în cultul ortodox și în viața bisericească.

Statue of Coresi — in Saint Nicholas church cemetery, in the Şchei district of Braşov, Transylvania. Statue by Ion Meiu.

I, Alex:D

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Diaconu Coresi Statue Brasov.jpg
• Încărcată: 10 iulie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Coresi#/media/Fișier:Diaconu_Coresi_Statue_Brasov.jpg

Mărturia autorului, prezentă în epilogul cărții, reflectă misiunea profund duhovnicească a lucrării:

„De aceea văzuiu că toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumâni n-avem… că întru besearecă mai vârtosu cinci cuvinte cu înțelesul mieu să grăiesc, ca și alalții să învăț, decât întunearec de cuvinte neînțelese într-alte limbi”.

Această lucrare se înscrie în seria de tipărituri realizate de Coresi la tiparnița sa din Șcheii Brașovului, în limba română, în ciuda opoziției oficiale din Țara Românească de la acea vreme, în special a Mitropoliei Ungrovlahiei.

Coresi, cunoscut ca diacon ortodox, traducător și meșter tipograf, este considerat părintele tiparului românesc. Originar din Cucuteni (jud. Dâmbovița), a activat inițial la Târgoviște și apoi, începând cu anii 1559–1560, s-a stabilit la Brașov, unde a beneficiat de sprijinul comunității locale pentru a tipări în limba română.

Tipăriturile sale (cca 35 de titluri) au circulat în toate provinciile românești, având o contribuție decisivă la formarea limbii române literare și la conturarea unei identități spirituale unitare.

Sub influența reformei protestante din Transilvania, lucrările lui Coresi au fost primele care au ridicat, cu autoritate, problema folosirii limbii române în cultul ortodox. El a pledat pentru înlocuirea slavonei cu limba maternă, pentru ca mesajul Evangheliei să fie înțeles și primit în inimile credincioșilor.

Printre lucrările importante ale diaconului Coresi se numără:

• Întrebare creștinească (Catehism, cca 1560)
• Tetraevanghelul românesc (1561)
• Apostolul românesc (1566)
• Cazaniile I și II (cca 1567 și 1581)
• Liturghierul și Psaltirea românească (1570)

Aceste tipărituri, realizate într-un grai accesibil credincioșilor din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei, constituie adevărate monumente de limbă veche românească și mărturii ale conștiinței de neam și credință.

Diaconul Coresi a învățat meșteșugul tiparului de la Dimitrie Liubavici și l-a desăvârșit în slujba Bisericii și a poporului. Cu eforturi remarcabile – inclusiv prin utilizarea xilogravurii – și cu sprijinul unor ucenici devotați, el a lăsat o moștenire spirituală, culturală și națională fundamentală.

O replică a tiparniței sale se află astăzi la Muzeul „Prima Școală Românească” din Brașov, ca simbol al începuturilor culturii scrise în limba română.