Primirea triumfală a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în București (8 februarie 1859)

Pe 8 februarie 1859, Bucureștiul a fost martorul unui moment istoric de mare semnificație: primirea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul ales al Principatelor Unite. Cuza, devenit lider al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești pe 24 ianuarie același an, a intrat în Capitală pe la Băneasa, fiind întâmpinat cu urale de sute de mii de oameni, aproape toată populația orașului, în cadrul unei ceremonii de o încărcătură emoțională imensă.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Portrait_of_Alexandru_Ioan_Cuza_by_August_Strixner.png

În ajun, pe 7 februarie, Mihail Kogălniceanu, viitorul prim-ministru al lui Cuza, îi scria acestuia: „Situația este magnifică. Poporul este copleșit de entuziasm. Întreg orașul este în sărbătoare, iar străzile sunt pline de oameni, toți așteptându-vă cu o ovație cum nu s-a mai văzut în Principate.”

De-a lungul drumului dinspre Băneasa către București, pe traseu se aflau zeci de mii de oameni, iar pe toată distanța erau ridicate arcuri de triumf. Cuza a fost întâmpinat de grupuri de călăreți cu panglici tricolore, care i-au adus buchete de flori la fiecare „poștă” (aproximativ 15 kilometri de oraș). În acest mod, toți cetățenii Capitalei au vrut să își exprime iubirea față de domnitorul Unirii.

La intrarea în București, pe Podul Mogoșoaiei, era o mare de oameni, iar casele erau împodobite cu steaguri și verdeață. Străzile erau acoperite cu oameni, iar cele 130 de biserici din oraș își sunau clopotele. În mijlocul acestei atmosfere de sărbătoare, domnitorul Cuza a fost întâmpinat în Catedrala Mitropolitană de mitropolitul Nifon al Valahiei. Aici, Cuza a depus jurământul, promițând că va proteja drepturile și interesele Principatelor Unite și va veghea asupra bunăstării națiunii.

Presa vremii a consemnat cu entuziasm primirea: „Naţionalul” a scris că „acel entuziasm nu poate fi descris în cuvinte”, iar „Dâmbovița” a relatat cum populația Capitalei ieșise în stradă cu flori, iar sărbătoarea a fost acompaniată de muzică și dansuri. Cu această ocazie, au fost compuse diverse lucrări muzicale, printre care „Hora lui Cuza Vodă”, „Marșul Unirei” și „Marșul lui Cuza Vodă din 1859”.

În acest context de mare bucurie populară, Nicolae Grigorescu, marele pictor român, descria entuziasmul oamenilor, în special al celor din Focșani, care dansau și cântau pentru a sărbători Unirea. De asemenea, D.A. Sturdza a subliniat că „niciodată nu s-a salutat un suveran cu atâta dragoste și festivitate ca în această primă capitală a României”.

Acest eveniment a reprezentat doar începutul unui proces mai larg de consolidare a Unirii. La Paris, în cadrul Conferinței Internaționale din 1861, marile puteri au recunoscut oficial unirea celor două principate sub conducerea unui singur domnitor, iar în noiembrie același an, Poarta Otomană a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, consolidând astfel unificarea celor două teritorii.

Această primire a lui Alexandru Ioan Cuza în București a fost un moment de apogeu al entuziasmului național, fiind doar o etapă în procesul continuu de formare a statului modern român.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Rom%C3%A2ne