1916 – Prima luptă de la Oituz

28 septembrie/11 octombrie: Începe prima bătălie de la Oituz, ce se va încheia la 14/27 octombrie, cu victoria armatei române care respinge atacul armatelor germano-austro-ungare şi printr-o singură contraofensivă restabilesc linia frontului pe vechea frontieră din Carpaţi.

Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie și 14/27 octombrie 1916, a avut loc între forțele române („Grupul Oituz”, condus de generalul Eremia Grigorescu, și format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie) și forțele germano-austro-ungare („Grupul von Schmettow”, condus de generalul Eberhard von Schmettow, incluzând Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană). Această bătălie a reușit să zădărnicească încercarea Armatei 9 germane de a forța trecerea prin Munții Carpați și de a pătrunde în valea Siretului, împiedicând astfel divizarea forțelor române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Prima_b%C4%83t%C4%83lie_de_la_Oituz_(1916)#/media/Fi%C8%99ier:1916_-Respingerea_unui_atac_austro-ungar-_desen_de_I_Bughardt.png

Bătălia de la Oituz a fost parte integrantă a operației de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, fiind una dintre cele mai importante acțiuni strategice desfășurate de Armata României în campania din 1916. Obiectivele principale ale acestei operațiuni au fost oprirea ofensivei inamice pe frontul din Transilvania, consolidarea pozițiilor defensive pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru trecerea la ofensivă.

Grupul de forțe inamic era condus de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar, și era alcătuit din trei armate: Armata 7 austro-ungară în Bucovina, Armata 1 austro-ungară între Târnava Mare și Olt, și Armata 9 germană, sub comanda generalului Erich von Falkenhayn. Planul Puterilor Centrale prevedea o ofensivă dublă, cu scopul de a cuceri trecătorile și de a înainta rapid spre București.

Forțele române, sub comanda generalului Eremia Grigorescu, au fost reprezentate de Grupul Oituz, care a apărat zona strategică a văii Oituzului. Acestea au fost întărite pe parcursul bătăliei cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din rezerva Armatei de Nord. De partea Puterilor Centrale, Armata 9 germană și Armata 1 austro-ungară au încercat să străpungă defensiva românească, atacând trecătorile din Carpați.

După mai multe atacuri susținute, forțele germane și austro-ungare nu au reușit să penetreze apărarea românească, fiind respinse în cele din urmă dincolo de vechea frontieră. În urma acestor acțiuni eroice, Divizia 15 Infanterie și-a câștigat renumele de „Divizia de fier”, iar deviza „Pe aici nu se trece!” a devenit celebră. Ordinul de operații nr. 288 din 13/26 octombrie 1916 consemna victoria românilor, menționând că inamicul a fost respins peste frontieră.

Rezistența românească a fost recunoscută și de generalul german Erich von Falkenhayn, care a remarcat în memoriile sale că planul Puterilor Centrale de a forța trecătorile prin Oituz a fost un eșec. Cu toate acestea, victoria a avut un preț ridicat: Divizia 15 Infanterie a suferit pierderi grele, cu 3 ofițeri și 144 soldați uciși, 31 ofițeri și 1.118 soldați răniți, și 3 ofițeri și 615 soldați dispăruți. Curajul și eroismul acestei divizii au fost recunoscute de generalul Constantin Prezan, comandantul Armatei de Nord, care a elogiat contribuția tuturor celor implicați în bătălie.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Prima_b%C4%83t%C4%83lie_de_la_Oituz_(1916)