Podul de piatră al lui Ștefan cel Mare va fi reparat, după 40 de ani de la ultima restaurare (Foto)

Unul dintre cele mai vechi poduri din România, construit în anul 1495 de către domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, va fi reparat, după 40 de ani de la ultima restaurare. Inițiativa aparține Asociației Ambulanța pentru Monumente Transilvania Sud, data preconizată de începerii a lucrărilor fiind 17 septembrie 2023.

Podul din vremea lui Ștefan cel Mare se află la kilometrul 24 al drumului național DN 11A, între Adjud și Onești, pe partea stângă după traversarea căii ferate, în valea pârâului Gârbovana, într-un cadru cu dealuri întise și păduri dese. Construit în sec. XV la ordinul lui Ștefan cel Mare, podul reprezenta punctul de unde acesta supraveghea transporturile de sare de pe Valea Trotușului. 

“Astăzi, podul nu mai îndeplinește nicio utilitate, ceea ce pe de-o parte îl protejează de vibrații, însă pe de altă parte duce la degradare și posibilități firave de întreținere. Întervențiile cu ciment contribuie la degradarea pietrei, iar zidăria are nevoie de completări. În cadrul intervenției din luna septembrie vom îndepărta pe cât posibil vegetația care și-a făcut loc și a crescut prin zidărie, dislocând elementele din piatră și vom reface taluzele terasamentelor și șirul de gabioane prăbușite în vale. Vom îndepărta de asemenea, în măsura în care timpul ne va permite, rosturile realizate cu ciment la ultima restaurare”, precizează comunicatul Asociației Ambulanța pentru Monumente.

Istoricul podului

Pe drumul ce leagă orașul Adjud de Onești se află unul dintre cele mai vechi poduri din România, construit în anul 1495 de către domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, pentru a facilita transportul drobilor de sare de la Ocnele de pe Trotuș.

În urma unor legende se spune că domnitorul cunoştea bine această zona, petrecându-şi acolo o bună parte din copilărie, pe moşia de la Borzeşti a tatălui său, viitorul domn Bogdan al II-lea. Este posibil ca tânărul Ştefan cel Mare să fi trecut des spre herghelia domnească de la Căiuţi şi să se fi împotmolit vreo dată în acel loc, cum este, la fel, posibil ca între anii 1493-1494, când s-a construit Biserica din Borzeşti „spre pomenirea răposaţilor strămoşilor şi părinţilor lor” (cum scrie în pisanie), localnicii, ori cei care transportau sarea, să-i fi solicitat construirea podului.

Pentru prima dată apare acest pod într-un hrisov domnesc, în anul 1380 în care se pomenește despre plata a 2000 de ocale de sare pentru construcția acestui pod de piatră de la Gârbovana.

Este descris întâia dată, Podul de piatră ceva mai detaliat, de către Constantin I. Istrate (1850-1918), că fiind construit din “bolovani rotunzi”, legați cu “mortar din var gros”; dar, tot el precizează că podul a fost refăcut în anul 1837 – în timpul domniei lui Mihail Sturza -, apoi în 1873 – când s-a construit șoseaua Adjud-Onești -, precum și în anii 1902-1903.

Meșterii pietrari din vremea aceea au construit acest pod din piatră de râu și de carieră pe la anul 1493. Construcția a fost realizată din piatră brută, cu mortar de var gras, obținut prin arderea pietrei de var adusă din pădurile din amonte, de apele pluviale care se deversau în pârâul Gârbovanul.

Acest pod de piatră are o vechime de 520 de ani, care se află pe malul drept al răului Trotuș, pe pârâul lui Vodă sau pârâul Podului numit de către localnici.

Podul de piatră și-a demonstrat rezistență și în timpul celui de al–II-lea război mondial când a fost tranversat de tancuri și mașini grele de trupele române.

Cu ocazia reparației care a avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturza (aprilie 1834-iunie 1849) a fost ridicat un mic monument spre pomenirea clădirii podului, acesta fiind distrus odată cu construirea liniei de cale ferată. “Bine că cel puțin a scăpat podul”, remarcă doctorul C. I. Istrati cu tristețe.

O altă reparație a avut loc în anul 1873 când s-a construit șoseaua Adjud-Onești, apropiindu-se nepermis de mult de prima cornișă a podului. Dar cea mai importantă refacere de pâna atunci a avut loc între anii 1902-1903, fiind că malul pe care era șoseaua se darâmase din cauza Trotușului. Atunci s-au făcut un dig de apărare și două diguri laterale unite de un palier. Pentru consolidarea podului la această reparație s-a folosit că liant cimentul și bolovani rotunzi de piatră pâna la 800 kg fiecare.

Ultima reparație a podului s-a făcut în anul 1982, când a fost refăcută zidăria prăbușită la culee, boltă și timpane și s-a executat un dalaj de piatră peste umplutură de pamânt a bolții.

Podul de piatră al lui Ștefan cel Mare măsoară o lungime de 14 metri, 8 metri lățime, 11 metri înălțime, iar deschiderea bolții este de 5.80 de metri și este singurul pod păstrat încă de pe vremea voievodului .

Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre Oneşti pe DN11/E574 – 50 km, stânga în Oneşti spre Adjud, pe DJ 119 E – 16 km până în localitatea Căiuți.

În prezent acest pod are statut de monument istoric și se poate vizita. (Sursa/Grup Turist Județul Bacău)