Pieter van Maldere (16 octombrie 1729 – 1 noiembrie 1768), violonist și compozitor flamand

Pieter van Maldere, cunoscut și sub numele de Pierre van Maldere (16 octombrie 1729 – 1 noiembrie 1768) a fost un violonist și compozitor flamand.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Pieter_van_Maldere#/media/File:Portrait_of_Pieter_van_Maldere.jpg

A fost violonist al Capelei Regale, orchestra curții din Bruxelles a guvernatorului general al Olandei austriece, prințul Charles Alexandru de Lorena. După o carieră internațională care l-a adus la Dublin, Paris și Viena, sa întors la Bruxelles, unde a devenit director al operei din Bruxelles. A fost principalul compozitor al Olandei austriece la mijlocul secolului al XVIII-lea. Simfoniile sale, exemplare pentru stilul galant, au îmbinat elemente stilistice franceze cu influențe vieneze și italiene.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Pieter_van_Maldere#/media/File:Petro_Van_Maldere,_Sei_Sonate_a_tre_due_violini_e_basso_d%C3%A9di%C3%A9es_%C3%A0_Monseigneur_de_Montmorency_(1).jpg

Pieter van Maldere, cunoscut și sub numele de Pierre van Maldere (16 octombrie 1729 – 1 noiembrie 1768) a fost un violonist și compozitor flamand. A fost violonist al Capelei Regale, orchestra curții din Bruxelles a guvernatorului general al Olandei austriece, prințul Charles Alexandru de Lorena. După o carieră internațională care l-a adus la Dublin, Paris și Viena, sa întors la Bruxelles, unde a devenit director al operei din Bruxelles. A fost principalul compozitor al Olandei austriece la mijlocul secolului al XVIII-lea. Simfoniile sale, exemplare pentru stilul galant, au îmbinat elemente stilistice franceze cu influențe vieneze și italiene.

În timp ce muzica de cameră a lui Van Maldere arată caracteristici ale barocului târziu și influența lui Corelli, sonatele și simfoniile sale pentru vioară mărturisesc formarea simfoniei clasice timpurii „vieneze”. Majoritatea simfoniilor sunt în trei părți și conțin elemente ca contrast tematic sau dezvoltare modulantă. Cea de-a doua mișcare este uneori o formă binară Lied, ultima ocazional o formă rotundă. O serie de lucrări au cele patru mișcări „clasice” (RomM 51 în Do și 120 în F; Sonata a 3, RomM 20 în D). Lucrările lui Van Maldere au circulat în toată Europa, atât în ​​manuscrise, cât și în tipar. Conform RISM (Répertoire International de Sources Musicales), manuscrisele operelor sale se găsesc în 21 de biblioteci din zece țări diferite (Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Ungaria, Italia, Slovacia, Suedia, Elveția și Statele Unite).

Compozițiile lui Van Maldere au fost tipărite de editori din Londra, Paris, Dublin și Bruxelles; chiar și după moartea sa au fost publicate reeditări, cum ar fi cele șase uverturi preferate în 8 părți, opus 4 (Londra, c.1770). O singură sursă a compozițiilor vocale ale lui Van Maldere a supraviețuit: opera sa comică „Le Déguisement pastoral” (1756) este păstrată la Österreichische Nationalbibliothek din Viena. O compoziție vocală populară pe muzică de van Maldere a fost Ach wiederholt mir Jesu Leiden, un aranjament al mișcării Grave din Simfonia sa, Op. 4 Nr. 5, pentru două soprane, corzi și bas (o sursă are două flauturi adăugate). O serie de lucrări ale sale au fost atribuite altor compozitori, precum Joseph Haydn (RomM 80 în B ♭) și Josef Mysliviček, a căror simfonie în Do s-a dovedit a fi Opțiunea lui van Maldere. 4 Nr. 2.

Compoziții principale

• Multe sonate pentru vioară și trio , dintre care 3 triouri pentru clavecin , vioară și violoncel op. 7, publicat postum de Van Ypen & Pris la Bruxelles, între 1774 și 1778.
• Overturi
• Aproximativ 45 de simfonii, printre care:
  • Șase simfonii cu mai multe instrumente (dedicate ducelui d’Antin, cca. 1760)
  • Șase simfonii cu mai multe instrumente ( Paris , 1762) (fără bas continuu, influențat de școala Mannheim )
  • Șase simfonii cu mai multe instrumente opus 4 ( Paris și Lyon , 1764)
  • Șase simfonii cu mai multe instrumente opus 5 ( Paris , 1768)
• Opera
  • 1756: Le Déguisement pastoral ( Viena , Schönbrunn , 12 iulie) (Spectacol ulterior: Bruxelles , 12 decembrie 1759)
  • 1758: Les Amours champêtres ( Viena , Schönbrunn , 5 noiembrie)
  • 1763: La Bagarre ( Paris , Théâtre italien , 10 februarie, 7 iulie, în colaborare cu François-André Danican Philidor ?)
  • 1766: Le Médecin de l’Amour ( Bruxelles , data necunoscută; pentru o ilustrare, vezi Wikipedia franceză) (libret de Louis Anseaume și Pierre-Augustin Lefèvre de Marcouville )
  • 1766: Le Soldat par amour ( Bruxelles , 4 noiembrie, în colaborare cu Ignaz Vitzthumb )

Lista lucrărilor instrumentale 

VR 1 – Trio Sonata în Re major
VR 2 – Trio Sonata în Sol major
VR 3 – Trio Sonata în La major
VR 4 – Trio Sonata în Do major
VR 5 – Trio Sonata în Mi bemol major
VR 6 – Trio Sonata în Re minor
VR 7 – Trio Sonata in G major
VR 8 – Trio Sonata in F major
VR 9 – Trio Sonata in B flat major
VR 10 – Trio Sonata in C major
VR 11 – Trio Sonata in G major
VR 12 – Trio Sonata in D major, Op . 1 Nr.1
VR 13 – Trio Sonata in A major, Op. 1 No.2
VR 14 – Trio Sonata in C minor
VR 15 – Trio Sonata in Mi bemol major
VR 16 – Trio Sonata in E minor
VR 17 – Trio Sonata in B minor
VR 18 – Trio Sonata in F minor
VR 19 – Trio Sonata in F major
VR 20 – Trio Sonata in C major
VR 21 – Trio Sonata in F major
VR 22 – Trio Sonata in D minor
VR 23 – Trio Sonata in A major
VR 24 – Trio Sonata in Si bemol major, Op. 1 Nr.3
VR 25 – Trio Sonata în Sol minor, Op. 1 Nr.4
VR 26 – Sonata Trio în Re major, Op. 1 nr.5
VR 27 – Trio Sonata în Do major, Op. 1 Nr.6
VR 28 – Simfonie în Sol major
VR 29 – Simfonie în Fa major
VR 30 – Simfonie în Re major
VR 31 – Simfonie în Do major
VR 32 – Simfonie în Mi bemol major
VR 33 – Simfonie în Fa major
VR 34 – Symphony in B flat major
VR 35 – Symphony in A major
VR 36 – Symphony in F major
VR 37 – Simfonie în Do major
VR 38 – Simfonie în Re major
VR 39 – Simfonie în Do major * (pierdut)
VR 40 – Simfonie în Mi major
VR 41
– Simfonie în Sol major VR 42 – Simfonie în Sol minor
VR 43 – Simfonie în re major
VR 44 – Simfonia în bemol major
VR 45 – Simfonia în a major
VR 46 – Sonata pentru vioară în bemol major
VR 47 – Sonata pentru vioară în Do major
VR 48 – Sonata pentru vioară în re major
VR 49 – Sonata pentru vioară în a major
VR 50 – Sonata pentru vioară în fa major
VR 51 – Sonata pentru vioară în a major
VR 52 – Sonata pentru vioară
în fa major VR 53 – Simfonie în sol minor, Op. 4 Nr.1
VR 54 – Simfonia în Do major, Op. 4 Nr.2
VR 55 – Simfonia în bemol major, op. 4 nr.3
VR 56 – Simfonia în sol major, op. 4 nr.4
VR 57 – Simfonia în mi bemol major, op. 4 nr.5
VR 58 – Simfonia în re major, op. 4 Nr.6
VR 59 – Simfonie în mi bemol major
VR 60 – Simfonie în Sol major
VR 61 – Simfonie în Do major
VR 62 – Simfonie în Re major
VR 63 – Simfonie în Fa major
VR 64 – Simfonie în Do major
VR 65 – Simfonia în mi bemol major
VR 66 – Simfonia în re major
VR 67 – Sonata pentru vioară în sol major, Op. 5 Nr.1
VR 68 – Sonata pentru vioară în Do major, Op. 5 nr.2
VR 69 – Sonata pentru vioară în mi major, op. 5 Nr.3
VR 70 – Sonata pentru vioară în Re major, Op. 5 Nr.4
VR 71 – Sonata pentru vioară în Re major, Op. 5 Nr.5
VR 72 – Sonata pentru vioară în Sol major, Op. 5 Nr.6
VR 73 – Simfonia în Re major, Op. 5 Nr.1
VR 74 – Simfonia în fa major, Op. 5 nr.2
VR 75 – Simfonia în mi bemol major, op. 5 nr.3
VR 76 – Simfonia în bemol major, op. 5 nr.4
VR 77 – Simfonia în sol major, op. 5 nr.5
VR 78 – Simfonia în re major, op. 5 Nr.6
VR 79 – Simfonia în re minor
VR 80 – Simfonia în mi bemol major
VR 81 – Simfonia în bemol major
VR 82 – Simfonia în fa major
VR 83 – Simfonia în re major
VR 84 – Trio tastatură nr.1 în Do major, op. 7 nr.1
VR 85 – Trio tastatură nr.2 în sol major, op. 7 nr.2
VR 86 – Trio tastatură nr.3 în re major, op. 7 nr.3
VR 87 – Sonata pentru vioară în bemol major
VR 88 – Sonata pentru vioară în la major.

Sursa: wikipedia.org