Pierre-Simon de Laplace, matematician, astronom și fizician francez

Pierre-Simon, marchizul de Laplace (23 martie 1749, Beaumont-en-Auge, Normandia, Franța – 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, renumit pentru studiile sale privind stabilitatea sistemului solar.

Laplace a reușit să explice toate deviațiile observate ale planetelor față de orbitele lor teoretice prin aplicarea legilor gravitației formulate de Sir Isaac Newton. Acesta a dezvoltat, de asemenea, o perspectivă asupra evoluției sistemului solar și a demonstrat importanța probabilității în interpretarea datelor științifice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre-Simon_de_Laplace#/media/Fi%C8%99ier:Pierre-Simon_Laplace.jpg

Provenind dintr-o familie modestă, Laplace și-a manifestat talentul matematic încă de la o vârstă fragedă. A studiat la Universitatea din Caen, dar în 1767 s-a mutat la Paris, unde, cu sprijinul matematicianului Jean d’Alembert, a obținut un post de profesor la École Militaire.

Începând cu 1773, Laplace s-a dedicat aplicării gravitației newtoniene asupra întregului sistem solar, abordând problema aparentelor variații ale orbitelor lui Jupiter și Saturn. Acesta a demonstrat că mișcările planetare sunt stabile și auto-corectabile, eliminând ideea lui Newton conform căreia intervenția divină ar fi necesară pentru menținerea echilibrului cosmic. Această descoperire i-a adus recunoașterea Academiei Franceze de Științe.

În colaborare cu chimistul Antoine-Laurent Lavoisier, Laplace a demonstrat în 1780, folosind un calorimetru de gheață, că procesul de respirație este o formă de combustie. Revenind la studiile sale astronomice, el a arătat în 1786 că perturbațiile orbitale ale planetelor sunt periodice și nu acumulate, ceea ce înseamnă că sistemul solar este stabil pe termen lung.

În 1796, Laplace a publicat Exposition du système du monde, o lucrare accesibilă despre mecanica cerească, în care a prezentat ipoteza nebulară – teoria conform căreia sistemul solar s-a format prin răcirea și contractarea unei nebuloase gazoase. Între 1798 și 1827, a publicat cele cinci volume ale Traité de mécanique céleste, oferind o descriere matematică completă a mișcărilor planetelor, sateliților și mareelor.

Laplace a avut o contribuție esențială și în teoria probabilităților. În Théorie analytique des probabilités (1812) și în Essai philosophique sur les probabilités (1814), el a formulat principii esențiale pentru analiza matematică a evenimentelor, aplicându-le în astronomie, fizică și statistici vitale. A inclus, de asemenea, un caz special al ceea ce avea să devină cunoscut drept teorema limită centrală.

În timpul Revoluției Franceze, Laplace a evitat represaliile datorită lipsei sale de implicare politică. A fost președinte al Consiliului de Longitudine, a contribuit la implementarea sistemului metric și la înființarea Societății Științifice din Arcueil. Pentru meritele sale, a fost creat marchiz și a servit pentru scurt timp ca ministru de interne sub Napoleon, care l-a descris ironic spunând că „a aplicat spiritul infinitezimalului în administrație”.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Pierre-Simon-marquis-de-Laplace