Piero della Francesca, pictor și matematician italian

Piero della Francesca (născut c. 1416/17, Sansepolcro, Republica Florența [Italia] – decedat la 12 octombrie 1492, Sansepolcro) a fost un pictor italian renascentist, cunoscut pentru studiile sale riguroase și liniștite asupra perspectivei. Deși lucrările sale nu au avut un impact major asupra contemporanilor săi, în secolul al XX-lea au fost recunoscute ca realizări esențiale ale Renașterii italiene. Printre cele mai faimoase opere ale sale se numără ciclul de fresce Legenda adevăratei cruci (1452–66) și dipticul portretistic al lui Federico da Montefeltro, duce de Urbino, și al soției sale (1465).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Piero_della_Francesca#/media/Fi%C8%99ier:Resurrection_detail.JPG

Datele despre viața lui Piero sunt puține, dar oferă o imagine clară a carierei și intereselor sale, deși nu o cronologie exactă a operelor sale. Tatăl său, Benedetto de’ Franceschi, un cizmar și tăbăcar prosper, i-a oferit lui Piero o educație bună, inclusiv cunoașterea limbii latine. Nu se știe exact cum a fost instruit în arta picturii, dar probabil a fost influențat de maeștri locali inspirați de arta sieneză.

În 1439, Piero colabora cu Domenico Veneziano la frescele de la spitalul Santa Maria Nuova din Florența, unde stilul renascentist timpuriu era în plină dezvoltare. În acest context, Piero a fost probabil expus la lucrările sculptorilor Donatello și Luca della Robbia, la clădirile lui Filippo Brunelleschi și la picturile lui Masaccio și Fra Angelico. Domenico Veneziano l-a îndrumat, probabil, către aceste mari figuri renascentiste.

După ce s-a întors în Sansepolcro în 1442, Piero a fost ales în consiliul orașului, iar în 1445 Confraternita della Misericordia i-a comandat un poliptic. Retablul Misericordia, finalizat abia în 1462, demonstrează fascinația lui Piero pentru forma geometrică și stilul său metodic și lent de lucru.

Stilul său matur este ilustrat în frescele din biserica S. Francesco din Arezzo, unde a finalizat ciclul Legenda adevăratei cruci până în 1466. Aceste fresce sunt remarcabile prin simplitatea compozițională, utilizarea precisă a perspectivei și atmosfera de seninătate. Printre alte lucrări din această perioadă se numără Învierea din Palazzo Comunale din Sansepolcro și Madonna del Parto din Monterchi.

În jurul anului 1459, Piero a lucrat la Roma, realizând fresce pentru Papa Pius al II-lea la Vatican, din păcate distruse în prezent. De asemenea, a început o colaborare fructuoasă cu Federico da Montefeltro, ducele de Urbino, pentru care a pictat lucrări celebre precum Flagelarea lui Hristos și portretul diptic al ducelui și al soției sale, Battista Sforza. Aceste opere dezvăluie respectul lui Piero pentru realismul portretistic și influența picturii olandeze asupra sa.

Ultimii ani ai lui Piero s-au desfășurat în Sansepolcro, unde a scris tratate teoretice despre geometrie și perspectivă, cum ar fi De prospectiva pingendi (1474–82). În acest tratat, Piero explorează principiile perspectivei și geometriei, continuând tradiția începută de Leon Battista Alberti. De asemenea, a scris De quinque corporibus regularibus, un studiu despre proporțiile perfecte.

Se crede că în ultimii ani ai vieții, Piero ar fi orbit, deși acest lucru este incert. A murit la Sansepolcro în 1492, fără să lase o influență directă asupra contemporanilor săi imediati, deși în secolele următoare, lucrările sale au fost recunoscute pentru contribuțiile lor științifice și artistice remarcabile.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Piero-della-Francesca