Andrei Mureșanu, poet și revoluționar român

Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, (n. 16 noiembrie 1816, Bistrița – d. 12 octombrie 1863, Brașov) a fost un poet și revoluționar român din Transilvania, cunoscut pentru contribuțiile sale la literatura română și pentru rolul său activ în Revoluția de la 1848. S-a născut la Bistrița, într-o familie de țărani, iar tatăl său a murit într-un accident tragic când Andrei era copil. A fost crescut de mama sa, care a avut grijă de el și de ceilalți frați, în condiții materiale dificile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C8%99anu#/media/Fi%C8%99ier:Misu_Popp_-_Portretul_lui_Andrei_Muresanu.jpg

Mureșanu și-a început educația la școala normală săsească din Bistrița în 1825, continuând la liceul piariștilor din același oraș. În 1832, s-a mutat la Blaj, unde a studiat filosofia și teologia la Academia Greco-Catolică, avându-i ca profesori pe Timotei Cipariu și George Barițiu, cel din urmă devenind un prieten apropiat. Barițiu, de asemenea, l-a influențat prin activitatea sa literară și teatrală, organizând spectacole în limba română.

În 1838, Mureșanu a fost chemat de Barițiu la Brașov, unde a lucrat ca institutor la Școala Română, apoi profesor la Gimnaziul Romano-Catolic din oraș. În această perioadă, a început să publice poezii și articole în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și „Gazeta de Transilvania”, debutând cu poezia „Fetița și păsărica”. El a semnat adesea sub pseudonime precum „Serețeanu” sau „Eremitul din Carpați”. În acești ani, a intrat în contact cu poeți consacrați din Principate, precum Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu și Vasile Alecsandri, relații care i-au influențat creația.

Activismul său revoluționar a culminat în 1848, când a fost unul dintre liderii Revoluției de la Blaj, scriind celebrul poem „Un răsunet”, care, pe melodia unui imn religios, a devenit cunoscut ca „Deșteaptă-te, române!” și a fost denumit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. Acest imn a devenit un simbol al luptei pentru libertate și, după 1989, a fost adoptat ca imnul național al României.

După înfrângerea Revoluției de la 1848, Mureșanu a fugit în Muntenia împreună cu George Barițiu, fiind capturat de armata țaristă și deportat în nordul Moldovei. După eliberare, s-a stabilit la Sibiu, unde a lucrat ca traducător și funcționar guvernamental, publicând în „Telegraful Român”. Cu toate că se simțea deziluzionat de viața sa profesională, Mureșanu a continuat să scrie poezii cu tentă patriotică și socială.

În 1862, și-a publicat singurul volum de versuri, „Din poeziele lui Andreiu Murășanu”, premiat de Asociația ASTRA cu 50 de galbeni. Sănătatea sa s-a deteriorat rapid, iar în 1863 a murit la Brașov, lăsând în urmă soția și doi copii mici. Funeraliile sale au fost marcate de un conflict religios legat de locul înhumării, însă, datorită intervenției mitropolitului Andrei Șaguna, Mureșanu a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Sfânta Treime” din Brașov.

Sursa: https://www.artline.ro/Andrei–Muresanu-20545-1-n.html