Petru Rareș, domn al Moldovei

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546, Suceava) a fost domn al Moldovei în două rânduri: între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538 și între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. Fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare, Rareș a fost crescut de Maria, care provenea dintr-o familie de boieri. Înainte de a ajunge pe tron, Petru a fost negustor de pește, fapt pentru care a fost poreclit „Petru Măjerul”.

Mai multe detalii

Rares

Vezi informații despre autor

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Rares.jpg
• Încărcată: 27 februarie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Rare%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Rares.jpg

Cronicarul Grigore Ureche relatează că Ștefăniță Vodă, aflat pe patul de moarte la Hotin, a dorit ca succesorul său să fie Petru Măjerul, cunoscut ulterior drept Petru Rareș. Ca domn al Moldovei, Rareș a continuat în mare măsură politica internă și externă a tatălui său, încercând să consolideze autoritatea centrală și să limiteze puterea marilor boieri.

Originea lui Petru Rareș este documentată în scrierile cronicarilor Grigore Ureche și Ion Neculce, precum și în „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir. Aceștia susțin că Rareș era fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare cu o femeie cunoscută sub numele de Răreșoaia, deși aceasta nu este menționată în surse istorice oficiale. Unele ipoteze sugerează că mama sa provenea din familia boierească Cernat din Țara de Jos, iar Petru ar fi făcut donații de pescării către mănăstiri din această zonă.

Înainte de a deveni domn, Petru Rareș s-a ocupat cu comerțul de pește, activitate din care provine și porecla sa „Măjerul”, deoarece folosea „maje” (care mari, trase de boi) pentru transportul mărfurilor.

Petru Rareș a fost ales domn al Moldovei în ianuarie 1527, cu sprijinul boierimii mici, al târgoveților și al răzeșilor, precum și datorită dorinței exprimate de predecesorul său, Ștefăniță Vodă. După încoronare, Rareș a urmărit să consolideze statul atât pe plan intern, cât și extern.

În 1527, Rareș a semnat un tratat de alianță cu Polonia, asigurând sprijin reciproc în caz de atac otoman. De asemenea, a stabilit legături cu Ungaria și Țara Românească, căsătorindu-și fiica Ana cu voievodul Vlad Înecatul. Cu toate acestea, ambițiile sale expansioniste în Transilvania, culminând cu asediul Bistriței și victoria de la Feldioara în 1529, au atras nemulțumirea turcilor și a altor forțe regionale.

În 1530, Rareș a ocupat Pocuția, un teritoriu disputat cu Polonia, însă a fost învins în Bătălia de la Obertin în 1531. Această înfrângere, alături de nemulțumirea turcilor față de politica sa independentă, a dus la pierderea tronului în 1538, când sultanul Soliman Magnificul a organizat o campanie împotriva Moldovei. Rareș a fost trădat de boieri și nevoit să se refugieze în Transilvania, la Cetatea Ciceu.

După înfrângerea din 1538, Petru Rareș a trăit în exil la Ciceu, unde a menținut legături diplomatice și a continuat să-și exercite autoritatea locală. A reușit să revină pe tronul Moldovei în 1541, însă a doua domnie a fost marcată de încercări de a recâștiga independența țării și de conflicte cu boierii și turcii. În final, Petru Rareș a murit la Suceava în 1546, lăsând în urma sa un domnitor ambițios, dar adesea contestat și trădat de propriii săi supuși.

https://bcub.ro/lib2life/Petru%20Rares_Ursu%20Ion_Bucuresti_1923.pdf