Petru Bogdan, chimist român

Petru Bogdan a fost un chimist român remarcabil și membru titular al Academiei Române. S-a născut pe 29 ianuarie 1873 în Cozmești, județul Iași și a decedat pe 28 martie 1944 în Mediaș, Sibiu.

A urmat studiile liceale la Liceul Național din Iași, absolvind în 1891. A fost bursier al Școlii Normale Superioare, împreună cu G. Ibrăileanu și C. Stere, și a continuat studiile la Facultatea de Științe a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1897. Sub îndrumarea profesorului Petru Poni, care l-a apreciat foarte mult, a fost recomandat să își continue studiile la Berlin.

La Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, a studiat sub îndrumarea unor profesori de renume, precum Jacobus Henricus van ‘t Hoff, Hans Heinrich Landolt, Hans Jahn, Emil Fischer și Friedrich Paulsen. În 1901, și-a susținut teza de doctorat, intitulată Ueber die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen (Despre rata de migrare a ionilor), obținând titlul de doctor în filozofie „magna cum laude”. După obținerea doctoratului, a lucrat o perioadă ca Privatassistent al profesorului Hans Jahn și apoi, între 1901 și 1903, la Universitatea din Leipzig, sub îndrumarea profesorilor Max Bodenstein și R. Luther, și mai târziu, la laboratorul de chimie fizicală al profesorului Wilhelm Ostwald, viitor laureat al Premiului Nobel pentru chimie. Lucrarea sa despre Acțiunea neelectrolitelor asupra tensiunii de vapori ai acidului acetic a fost începută la Leipzig și finalizată la Iași, în 1904.

După această perioadă de formare intensă, Petru Bogdan s-a întors în țară și a predat la diverse instituții educaționale din Iași, inclusiv Liceul Internat, Liceul Național și Școala Normală „Vasile Lupu”, al cărei elev și bursier fusese anterior.

În Iași, a locuit într-o casă istorică cunoscută sub diverse denumiri, printre care Casa Bogdan-Culianu sau Casa cu pridvor de lemn, situată pe Strada Sfântul Atanasie nr. 13, care este acum inclusă pe Lista Monumentelor Istorice.

În ceea ce privește contribuțiile sale științifice, Petru Bogdan a publicat numeroase lucrări de referință în domeniul chimiei fizice, printre care:

• Instrucțiuni cu privire la lucrările practice de analiză volumetrică (1915, 1928)

• Lecții de fizică experimentală. Mecanica (1921)

• Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea I. Teoria cinetică (1921, 1929)

• Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea a II-a. Termodinamica (1924)

• Introducere în electrochimie (1928)

• Radioactivitatea și structura materiei (1929)

Aceste lucrări constituie, de fapt, primul mare tratat de chimie fizică din România, publicat între anii 1921-1929. De asemenea, a dedicat lucrări semnificative altor domenii, cum ar fi învățământul tehnic și dezvoltarea chimiei în România, fiind autorul discursului de recepție la Academie despre opera inginerului Anghel Saligny.

În 1937, a publicat lucrarea Le développement de la Chimie en Roumanie. În 2010, postum, a fost publicată o ediție a lucrării sale Introducere în studiul chimiei fizicale la Editura Universității „Al. I. Cuza” din Iași, ca parte a colecției „Excellentia 150”.