Petre Sergescu, matematician și istoric al științelor român

Petre Sergescu (n. 5/17 decembrie 1893, Turnu Severin, România – d. 21 decembrie 1954, Paris, Franța) a fost un matematician și istoric al științelor român, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul matematicii și al istoriei științei. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Sergescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Sergescu#/media/Fișier:Petre_Sergescu.jpg

Petre Sergescu a fost animat de o dorință profundă de a ajuta România să devină o națiune europeană avansată. În timpul Războiului pentru întregirea României, a fost capturat de germani și internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat activ în mișcarea politică condusă de Nicolae Iorga și a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas marea sa iubire, iar în exilul său din Franța, a depus mari eforturi pentru unificarea forțelor culturale românești din afacerea internațională.

În 1926, a devenit profesor de geometrie analitică la Universitatea din Cluj, unde a fondat revista Mathematica și a organizat primul congres al matematicienilor români. În 1937, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1945, a devenit rector al Școlii Politehnice din București. De asemenea, în 1930, discursul său rostit la Alger, la a 54-a sesiune a Asociației Franceze pentru Progresul Științelor, a impresionat prin tonul său liric, neobișnuit pentru stilul său sobru. În discurs, Sergescu sublinia importanța influenței franceze asupra României în domeniul științei: „Plasați la intersecția drumurilor între Orientul incert și Occidentul civilizat al Europei, românii au trebuit să lupte din greu pentru a-și păstra independența națională…”

După 1946, Petre Sergescu s-a exilat la Paris, împreună cu soția sa, Marya Kasterska, o scriitoare poloneză. La Paris, a devenit secretar perpetuu al Academiei Internaționale de Istoria Științelor și a fondat Uniunea Internațională a Istoriei Științelor, fiind, totodată, director al revistei Archives Internationales d’Histoire des Sciences. Conferințele sale la Palais de la Découverte din Paris, unde organiza sesiuni lunare despre istoria științei, erau foarte apreciate. În 1939, guvernul francez i-a comandat o monografie pentru Pavilionul Franței la Expoziția Universală de la New York: „Quelques données importantes dans l’évolution des mathématiques française”. Sergescu a fost un important promotor al colaborării internaționale în domeniul istoriei științei, în special al legăturilor franco-române.

În ciuda responsabilităților sale internaționale, Petre Sergescu nu a refuzat invitația regelui Mihai de a conduce Fundația Regală Universitară Carol I, activitate la care s-a dedicat cu pasiune. Un moment semnificativ din viața sa a fost întâlnirea cu regele Mihai la Amsterdam, în timpul unui congres de istorie a științelor. De asemenea, parte din documentele acestei fundații, esențiale pentru înțelegerea exilului românesc, s-au pierdut, dar cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea George Ciorănescu și exilul românesc.

Petre Sergescu a păstrat o legătură profundă cu Polonia, țara soției sale, și a fost un susținător activ al științei poloneze. În 1931, ca președinte de onoare al celui de-al doilea Congres al matematicienilor polonezi de la Wilno, a ținut o conferință în limba poloneză. Nicolae Iorga l-a caracterizat ca un om cult și un matematician profund, care a cercetat România cu dragoste și fără prejudecăți, dorind să o înțeleagă pe deplin.

Sergescu a fondat revista Mathematica de la Cluj, inspirat de prestigioasa revistă poloneză condusă de Waclaw Sierpinski și a menținut o relație strânsă cu comunitatea științifică poloneză, ținând cursuri și conferințe la universitățile din Lwow, Wilno, Poznan și Varșovia. A fost și membru corespondent al Societății Scientarum Varsoviensis și al Societății Istorice și Literare din Polonia.

Distincții:

• Ordinul Polonia Restituta în gradul de Cruce de Comandor, acordat de autoritățile poloneze pentru meritele sale remarcabile.
• Cavaler al Legiunii de Onoare, acordat de autoritățile franceze.
• Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler cl. I, pentru știință (23 septembrie 1942).