Pe 17 iunie 1889, poetul Mihai Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București

Pe 17 iunie 1889, poetul Mihai Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce boala sa devenise tot mai violentă la începutul anului, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din București.

The grave of Mihai Eminescu, Romania’s national poet. Belu Cemetery, Bucharest, Romania.

Joe Mabel – Photo by Joe Mabel

Detalii despre permisiuni

GFDL granted by photographer

Mai mult

• CC BY-SA 3.0vezi condițiile
• Fișier:Eminescu grave.jpg
• Creată: 1 mai 2006
• Încărcată: 13 august 2006

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Morm%C3%A2ntul_lui_Mihai_Eminescu#/media/Fi%C8%99ier:Eminescu_grave.jpg

Ziarul Românul a anunțat a doua zi: „Eminescu nu mai este.” Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor”. După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, tras de doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian a rostit al doilea discurs funebru. Cortegiul funerar a continuat pe Calea Victoriei și Calea Rahovei până la cimitirul Șerban Vodă (azi Bellu). Patru elevi ai Școlii Normale de Institutori din București au purtat sicriul până la mormânt, unde Eminescu a fost îngropat sub „teiul sfânt”, după cum a scris Caragiale în necrologul În Nirvana.

George Călinescu a descris moartea poetului astfel: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci.” Mormântul lui Mihai Eminescu se află în Cimitirul Șerban Vodă – Bellu din București, la figura 9 (Scriitori), între mormintele lui Mihail Sadoveanu și Traian Săvulescu.

În 1912, Caragiale a fost înmormântat în stânga lui Mihai Eminescu, iar în 1918, George Coșbuc a fost înmormântat în dreapta poetului, lăsând un spațiu de aproximativ 2 metri între morminte. În 1961, autoritățile comuniste l-au înmormântat pe Sadoveanu între Eminescu și Coșbuc, iar în 1963, l-au „înghesuit” pe Traian Săvulescu între Caragiale și Eminescu, astfel încât poetul a ajuns să fie încadrat de Sadoveanu și Săvulescu.

Pe crucea mormântului lui Eminescu se află un basorelief și, mai jos, un epitaf cu o strofă din „Nu voi mormânt bogat”:

„Reverse dulci scântei Atotștiutoarea, Deasupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte Aduceri aminte M-or troieni cu drag”.

Efigia mormântului și gravarea strofelor sunt opera sculptorului Ion Georgescu, iar placa a fost turnată în Paris la scurt timp după moartea poetului. Mormântul este înscris în Lista monumentelor istorice din 2010 din Municipiul București (cod LMI B-IV-m-A-20118.046).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Morm%C3%A2ntul_lui_Mihai_Eminescu