Paul Sterian, sociolog, jurnalist, consilier economic, diplomat, editor de ziare, poet, eseist, scriitor și funcționar public român

Paul Sterian, născut la 1 mai 1904 și decedat pe 16 septembrie 1984, a fost fiul medicului Eraclie Sterian, cunoscut pentru activitatea sa de popularizare a igienei, și lupta împotriva tuberculozei și tifosului. Tatăl său a participat, de asemenea, la Primul Război Mondial ca medic.

După finalizarea studiilor de doctorat în Drept și Științe Economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian a colaborat ocazional cu reviste precum Gândirea, Convorbiri literare și Curentul. Începând cu 1929, a fost redactor la ziarul Cuvântul, condus de Nae Ionescu. În 1931, a semnat manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, publicat în revista unu. A fost, de asemenea, unul dintre fondatorii grupării Criterion, unde a susținut numeroase conferințe, inclusiv Acțiune și contemplație și Poezia română actuală (1932). Sterian a participat la campaniile sociologice conduse de Dimitrie Gusti și a regizat, alături de N. Argintescu-Amza, filmul Drăguș (1929). În perioada aceasta, a publicat și volume de poezie, cum ar fi Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933).

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Sterian#/media/File:Paul_Sterian,_1939.png

Ca economist, Paul Sterian a condus publicația Index, a colaborat la ziarele Prezentul și Voința, și a ocupat funcții importante în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului de Finanțe. A fost administrator al pavilionului românesc la Expoziția Universală de la Paris (1937) și a fost consilier economic și șef al legației române la Washington (1938). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a deținut funcții în Ministerele Economiei Naționale, de Finanțe și Externe, ajungând până la poziția de secretar general. În această perioadă, a publicat volumele de versuri Mânăstiri bucureștene (1942) și Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare (1944).

După război, Sterian nu a fost inclus în loturile de „criminali de război”. A fost director al întreprinderii „Textila Română” până la naționalizare, apoi a avut diverse slujbe modeste, de la contabil și inspector de credite, până la vânzător la „Aprozar” și statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârșitul anilor ’50, a fost arestat și închis la Aiud, se pare din cauza legăturilor sale cu cercul Rugul Aprins.

După amnistierea din anii ’60, Paul Sterian a publicat ocazional cronici, eseuri și articole în reviste precum Steaua, Viața Românească și Luceafărul. A fost prieten apropiat al unor personalități precum Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu. În viața personală, a fost căsătorit cu pictorița Margareta Sterian și ulterior cu actrița Sanda (Alexandrina) Dorobanțu, căreia i-a dedicat volumul de versuri Arta iubirii, rămas inedit.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Paul_Sterian