Paul Sterian, sociolog, jurnalist, consilier economic, diplomat, editor de ziare, poet, eseist, scriitor și funcționar public român

Paul Sterian (n. 1 mai 1904 – d. 16 septembrie 1984), sociolog, jurnalist, consilier economic, diplomat, editor de ziare, poet, eseist, scriitor și funcționar public român, a fost fiul medicului și publicistului Eraclie Sterian, cunoscut pentru numeroasele sale articole, broșuri și volume dedicate popularizării igienei, educației sexuale și combaterii bolilor venerice, tuberculozei și tifosului. Eraclie Sterian a participat, de asemenea, la Primul Război Mondial în calitate de medic.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Sterian#/media/File:Paul_Sterian,_1939.png

După ce a obținut un doctorat în Drept și Științe Economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian a devenit colaborator ocazional al revistelor Gândirea, Convorbiri literare și Curentul. Din 1929 a fost redactor al ziarului Cuvântul, condus de Nae Ionescu. A semnat manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj în revista unu (1931) și a fost unul dintre fondatorii grupării Criterion, în cadrul căreia a susținut mai multe conferințe (precum Acțiune și contemplație și Poezia română actuală, ambele în 1932). A participat activ la campaniile sociologice conduse de Dimitrie Gusti, fiind, alături de N. Argintescu-Amza, co-regizor al filmului Drăguș (1929).

A publicat mai multe volume de poezie, printre care: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă. Acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932), și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933).

Ca economist, a condus publicația Index, a colaborat la ziarele Prezentul și Voința, a fost referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe, administrator al pavilionului românesc la Expoziția Universală de la Paris (1937), iar în 1938 a fost numit consilier economic și șef al legației române la Washington. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a avut funcții în Ministerele Economiei Naționale, de Finanțe și de Externe, ajungând până la poziția de secretar general.

În 1942 a publicat volumul Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu 60 de heliogravuri realizate chiar de el, iar în 1944 a apărut lucrarea Războiul nevăzut. Viața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare.

După război, deși nu a fost inclus în niciunul dintre „loturile” de „criminali de război”, a fost îndepărtat treptat din viața publică. A fost director al întreprinderii „Textila Română” până la naționalizare, apoi a lucrat ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la „Aprozar”, șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor și statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârșitul anilor ’50 a fost arestat și închis la Aiud, cel mai probabil din cauza legăturii sale cu cercul spiritual Rugul Aprins.

Eliberat în urma amnistiei de la începutul anilor ’60, a publicat sporadic cronici, eseuri și articole în reviste precum Steaua, Viața românească, Luceafărul ș.a.

A fost prieten apropiat cu Mircea Vulcănescu din anii studenției și a întreținut relații intelectuale și de prietenie cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu. A fost căsătorit o perioadă cu pictorița Margareta Sterian, iar mai târziu cu actrița Sanda (Alexandrina) Dorobanțu, căreia i-a dedicat volumul inedit de versuri Arta iubirii, păstrat în arhiva SCȘ AdSumus.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Paul_Sterian