Paul Cretzoiu, botanist român

Paul Cretzoiu (n. 25 decembrie 1909, București – d. 16 ianuarie 1946, București) a fost un botanist român remarcabil, specializat în briofite, lichenofite, pteridofite și spermatofite, cu o activitate științifică valoroasă în domeniul botanicii. Abrevierea numelui său în literatura de specialitate este Cretz.

Născut în familia inginerului Alexandru Cretzoiu, Paul a fost al șaselea copil al acesteia. Studiile primare le-a început în București, continuându-le la liceele „Gheorghe Șincai” și „Sfântul Sava” din București. Deși resursele financiare limitate i-au îngreunat continuarea studiilor, acest lucru nu l-a oprit să devină un expert în domeniul botanicii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cretzoiu#/media/Fi%C8%99ier:Paul_Cretoiu.png

În 1926, Paul Cretzoiu a lucrat ca practicant în cadrul uzinelor de produse chimice „Chinoin” din Viena, având ocazia să studieze efectele aplicării produselor chimice în combaterea bolilor plantelor. După 1930, a fost angajat conservator-preparator la Herbarul Laboratorului de Botanică al Facultății de Silvicultură din București, funcție pe care a păstrat-o până în 1941. În acest an, a început o expediție științifică în Orient, inclusiv în Persia, China și Tibet, dar din cauza unor probleme administrative, a fost nevoit să călătorească singur până la Istanbul, de unde a fost întors din cauza lipsei pașaportului. În această perioadă, Cretzoiu a continuat să-și consolideze cunoștințele și să adune materiale pentru cercetări științifice.

La întoarcerea în România, a continuat să lucreze în domeniul botanicii, activând în cadrul Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (I.C.E.F.). În această perioadă, a revizuit și a determinat materialul botanic din diverse colecții de herbare, acumulând un număr semnificativ de specii.

Deși a schimbat temporar domeniul, lucrând ca director tehnic la o fabrică de conserve din Arad între 1941 și 1943, Cretzoiu a continuat să își adâncească studiile botanice. Însă, în urma condițiilor de război, a renunțat la acest post și s-a întors la cercetările sale științifice. În 1945, a fost angajat din nou la I.C.E.F. în București, fiind numit conservator al herbarului.

Din păcate, sănătatea sa precară, agravata de o congestie pulmonară, a dus la internarea sa într-un spital, unde a decedat la doar 36 de ani.

Cretzoiu a început să publice lucrări științifice încă din 1919, abordând inițial teme de popularizare a botanicii. Ulterior, s-a concentrat pe cercetări academice, publicând lucrări în reviste precum „Revista Pădurilor” și „Anuarul I.C.E.F.”. A realizat studii de floristică, sistematică și geobotanică, concentrându-se în special pe distribuția speciilor de plante în România și pe noi specii de licheni și plante lemnoase.

În colaborare cu alți cercetători internaționali, Cretzoiu a contribuit la revizuirea unor genuri de plante, schimbând numele unor specii și având o influență semnificativă în botanică. A fost, de asemenea, implicat în publicarea revistei Acta pro Fauna et Flora Universali, în care a inclus articole și lucrări lichenologice și floristice. În perioada 1936-1940, a colaborat la realizarea unor lucrări monografice fundamentale despre lichenii din România, lucrări care au cuprins peste 700 de specii.

Cretzoiu a descris numeroase specii de plante și a fost responsabil pentru elaborarea unor studii fundamentale în domeniul lichenologiei. Printre specii, se remarcă Pristiglottis (un gen de orhidee) și altele din familia Orchidaceae.

De asemenea, a publicat o serie de lucrări științifice semnificative, inclusiv despre flora lichenologică a României, lichenii din Munții Bucegi, și despre distribuția geografică a plantelor din România, abordând în special specii precum Pinus cembra și Fraxinus holotricha.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cretzoiu