Paul Cornea, istoric, critic și teoretician literar român

Paul Cornea, (n. 3 noiembrie 1923, București – d. 7 octombrie 2018, București), a fost un reputat istoric, critic și teoretician literar român, de origine evreiască, una dintre cele mai influente personalități ale studiilor literare din România secolului XX.

Paul Cornea s-a născut într-o familie modestă, fiind fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi. A urmat cursurile Liceului Evreiesc de Băieți „Cultura” din București, unde l-a avut profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880

În 1948, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția Sociologie. Și-a obținut titlul de doctor în filologie în 1971. Pe parcursul unei cariere impresionante, a îmbinat activitatea academică, cercetarea științifică și implicarea instituțională, devenind una dintre vocile esențiale în domeniul teoriei literare, istoriei literaturii și comparatismului.

În perioada comunistă, a ocupat funcții importante în cadrul Consiliului Culturii, inclusiv în domeniul cinematografiei, și a fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A devenit un specialist de referință în preromantismul și romantismul românesc, promovând totodată o viziune deschisă și modernă asupra literaturii.

Din 1967, a coordonat seria „Documente și manuscrise literare”, contribuind la recuperarea și valorificarea patrimoniului literar românesc.

După 1990, a jucat un rol esențial în reorganizarea învățământului universitar:

• A fost secretar de stat în Ministerul Învățământului (ianuarie–iunie 1990),
• Decan al Facultății de Litere a Universității din București (1990–1996),
• Profesor emerit, recunoscut pentru contribuțiile sale excepționale la formarea a numeroase generații de critici și teoreticieni ai literaturii.

Membru activ al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (AILC), a făcut parte din comitetul de coordonare încă din 1985, devenind ulterior membru al comitetului executiv (1991) și vicepreședinte al AILC (1994–1997). A fost președinte al comisiei de experți pentru organizarea congresului AILC de la Pretoria (2000). Din 1997, a fost președintele Asociației de Literatură Comparată din România.

A participat la congrese și conferințe internaționale în Bordeaux, Montreal, New York, Paris, München, Budapesta, Innsbruck, Edmonton și Leiden.

În perioada 2009–2012, a fost membru al Consiliului de conducere al Institutului Cultural Român, contribuind la promovarea culturii românești în spațiul internațional.

Volume publicate (selecție)

• Studii de literatură română modernă (1962)
• Anton Pann. Studiu monografic (1964)
• De la Alecsandrescu la Eminescu (1966)
• Originile romantismului românesc (1972)
• Oamenii începutului de drum (1974)
• Conceptul de istorie literară în cultura românească (1978)
• Regula jocului (1980)
• I. Heliade Rădulescu interpretat de… (1980)
• Introducere în teoria lecturii (1988, ed. revizuită 1998) – tradus în italiană în 1993
• Aproapele și departele (1990)
• Interpretare și raționalitate (1998)
• Delimitări și ipoteze (2008)
• Ce a fost – cum a fost (dialoguri cu Daniel Cristea-Enache, 2013).

Volume coordonate / în colaborare

• Documente și manuscrise literare, vol. I–III (1967–1969)
• Gândirea românească în epoca pașoptistă (cu Mihai Zamfir, 1969)
• Propășirea. Foaie științifică și literară (cu Mariana și Petru Costinescu, 1980).

Recunoaștere și distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1954)
• Ordinul „23 August” clasa a IV-a (1964)
• Ordinul Palmes académiques – grad de Ofițer (Franța, 1997)
• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer (2000).

La împlinirea vârstei de 75 de ani, i-a fost dedicat volumul omagial Cercetarea literară, azi (coord. Liviu Papadima și Mircea Vasilescu, Ed. Polirom, 2000).