Panaite C. Mazilu, inginer român

Panaite C. Mazilu (n. 21 martie 1915, Broșteni, Vrancea – d. 21 mai 2015) a fost un inginer român de prestigiu, membru de onoare al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România. A fost profesor la Universitatea Tehnică de Construcții București, unde a predat rezistența materialelor și a contribuit semnificativ la formarea a numeroase generații de ingineri constructori. După pensionare, a fost numit profesor emerit al aceleași instituții.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Panaite_C._Mazilu#/media/Fișier:Panait_Mazilu.01.jpg

Supranumit „profesorul de rezistență al României”, Panaite C. Mazilu a lăsat o amprentă puternică în domeniul construcțiilor. Numele său este asociat cu proiectarea unor dintre cele mai importante clădiri din România, inclusiv Casa Scânteii (actuala Casă a Presei Libere din București), aeroportul Băneasa și diverse alte obiective de importanță majoră, precum Castelul Peleș, Cazinoul din Sinaia, Palatul de Justiție din București, Palatul Parlamentului și podurile rutiere de peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu Oi și Fetești-Cernavodă.

Viața sa a fost un adevărat testament al evoluției României, începând cu perioada interbelică și continuând până în zilele noastre. De-a lungul vieții, Mazilu a fost martor al multor schimbări, dar a continuat să își desfășoare activitatea cu pasiune și devotament. Chiar dacă a trăit o viață confortabilă, și-a iubit țara și a continuat să contribuie la dezvoltarea acesteia, refuzând să emigreze chiar și atunci când regimul comunist i-a confiscat proprietățile.

Panaite C. Mazilu a crescut într-o familie modestă din Broșteni, județul Vrancea. A studiat cu bursă la liceul din Iași și s-a mândrit întotdeauna cu diploma de bacalaureat semnată de ministrul educației de atunci. Tatăl său era un gospodar ambițios, dar a avut de suferit în urma regimului comunist, fiind închis din cauza unui alambic. Via sa a fost tăiată de comuniști și nu a mai existat după acea perioadă.

În liceu, Panaite a descoperit pasiunea pentru matematică și și-a cultivat autodidactismul, citind reviste franțuzești de matematică. Acest obicei l-a ajutat să își dezvolte gândirea analitică și l-a condus către facultatea de construcții, unde a intrat primul pe toată Politehnica, grație unei burse Adamache.

După absolvirea facultății, în 1939, Panaite C. Mazilu a făcut armata, dar a fost scutit de a merge pe front datorită unei derogări acordate proaspeților absolvenți. În perioada postbelică, Mazilu a fost implicat în proiectarea unor lucrări importante, inclusiv atelierul pentru depoul București, rafinăria Muntenia-Brașov și aerogara Băneasa. Proiectele sale erau îndrăznețe și unice pentru acea perioadă, iar Aeroportul Băneasa a fost un model de clădire elegantă și funcțională.

În perioada 1949-1954, a coordonat proiectarea structurii de rezistență a Casei Scânteii (fosta Casă a Presei Libere), unde a folosit pentru prima dată metoda de calcul la rupere. Mazilu a fost implicat și în alte proiecte mari de construcții din România, inclusiv Teatrul Național, Sala Palatului și Palatul Parlamentului.

După cutremurul din 1977, a coordonat consolidarea unor clădiri importante, cum ar fi Cazinoul din Sinaia, Castelul Peleș și multe alte construcții din țară. În paralel, activitatea sa didactică a avut un impact major asupra formării inginerilor din România.

Panaite C. Mazilu a fost un inginer inventiv și un om de știință apreciat, cu o abordare teoretică și experimentală inovatoare. Printre realizările sale notabile se numără dezvoltarea metodei de calcul a conlucrării arcului cu grinda tablierului, esențială pentru realizarea unor poduri rezistente. În domeniul seismicității, a aplicat metode experimentale în proiectarea diafragmelor pentru clădiri precum Hotelul Intercontinental și Spitalul Clinic Municipal din București.

După 1989, a continuat să contribuie la consolidarea unor clădiri emblematice, precum hotelul Athénée Palace, sediul central BRD, Catedrala Episcopală din Galați și Palatul de Justiție din București.

La finalul carierei, Panaite C. Mazilu a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar viața sa a devenit o adevărată lecție de dedicare și profesionalism în domeniul ingineriei și al educației tehnice din România.

Mazilu a fost apreciat pentru contribuțiile sale semnificative la dezvoltarea construcțiilor din România și pentru pasiunea cu care a învățat și a inspirat mii de ingineri să construiască structuri sigure și durabile.