Pablo Neruda, poet, diplomat și politician chilian

Pablo Neruda (născut pe 12 iulie 1904, în Parral, Chile – decedat pe 23 septembrie 1973, în Santiago) a fost un poet, diplomat și politician chilian, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1971. Este considerat unul dintre cei mai influenți poeți latino-americani ai secolului XX.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Neruda#/media/Fi%C8%99ier:Pablo_Neruda_1963.jpg

Neruda a fost fiul lui José del Carmen Reyes, un muncitor feroviar, și al Rosei Basoalto, care a murit la scurt timp după nașterea sa. În 1906, familia s-a mutat în orașul Temuco, unde tatăl său s-a recăsătorit. Tânărul Neruda a început să scrie poezii la doar 10 ani, deși tatăl său i-a dezaprobat constant această pasiune. Pentru a-și proteja identitatea literară, și-a publicat lucrările sub pseudonimul Pablo Neruda, nume pe care l-a adoptat oficial în 1946. A studiat la școala din Temuco și a fost profund influențat de Gabriela Mistral, o poetă care, la rândul ei, a câștigat Premiul Nobel.

Primele sale poezii au fost publicate în ziare locale, iar mai târziu în reviste din capitala Chilei, Santiago. În 1921, s-a mutat la Santiago pentru a-și continua studiile și a deveni profesor de limba franceză, dar a dus o viață boemă și dificilă. Prima sa colecție de poezii, Crepusculario (1923), a fost urmată de Veinte poemas de amor y una canción desesperada (1924), inspirată dintr-o poveste de dragoste nefericită, care a devenit rapid una dintre cele mai populare opere ale sale.

La vârsta de 20 de ani, cu două cărți publicate, Neruda era deja cunoscut pe scena literară din Chile. După renunțarea la studiile universitare, a început să scrie intens și să publice, dar poezia nu îi aducea un venit constant. A fost numit consul onorific în Birmania (actualul Myanmar), iar apoi a lucrat în Asia de Sud-Est. În această perioadă a scris Residencia en la tierra, o lucrare inovatoare, plină de imagini supranaturale și viziuni de coșmar, care exprimau anxietăți personale și colective.

În 1930, Neruda a fost numit consul în Batavia (Jakarta de azi) și s-a căsătorit cu Maria Antonieta Hagenaar. După ce s-a întors în Chile, a continuat să fie diplomat în diverse țări, întâlnindu-l pe poetul spaniol Federico García Lorca, cu care a dezvoltat o prietenie apropiată.

În anii 1930, Neruda s-a apropiat de mișcările comuniste din Spania și Chile, fiind puternic influențat de evenimentele Războiului Civil Spaniol. În această perioadă, a scris España en el corazón (1937), un omagiu adus cauzei republicane din Spania. După revenirea în Chile, a fost implicat activ în politică, devenind senator în 1945 și aderând la Partidul Comunist. În urma unei schimbări politice, a fost nevoit să fugă din țară în 1948, petrecând ani în exil în Europa și America de Nord.

În exil, Neruda a continuat să scrie și să călătorească, iar poezia sa a devenit din ce în ce mai populară pe plan internațional. Lucrarea sa epică Canto general (1950), o istorie poetică a Americii Latine, este considerată una dintre cele mai importante opere ale sale. În această perioadă, a început o relație cu Matilde Urrutia, care a devenit sursa de inspirație pentru multe dintre poeziile sale de dragoste ulterioare.

După întoarcerea sa în Chile în 1952, Neruda a fost recunoscut ca o figură literară și politică de marcă. Opera sa a continuat să evolueze, trecând de la poezia de dragoste și politică la ode simple și pline de umor dedicate obiectelor cotidiene, așa cum se vede în Odas elementales (1954).

Neruda a susținut activ candidatura lui Salvador Allende, iar în 1970 a fost numit ambasador al Chile în Franța. În 1971, deja bolnav de cancer, a primit Premiul Nobel pentru Literatură. S-a întors în Chile, unde a murit la scurt timp după lovitura de stat din 1973. Moartea sa a generat controverse, unii susținând că a fost otrăvit din motive politice.

Moștenirea literară a lui Neruda este vastă și diversă. Opera sa acoperă teme de iubire, singurătate, politică și celebrarea vieții cotidiene, făcându-l unul dintre cei mai influenți și iubiți poeți ai secolului XX.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Pablo-Neruda