Ovidia Babu-Buznea, poetă română și istoric literar

Ovidia Babu-Buznea, (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București), a fost poetă și istoric literar, fiica Angelei și a scriitorului aromân Nicolae Babu.

A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București în 1955 și a predat la catedra de Istoria literaturii române moderne până în 1978, când s-a pensionat din motive medicale. În același an, și-a susținut doctoratul în Filologie cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037

Și-a făcut debutul literar în revista „Luceafărul” (1967), iar debutul editorial a avut loc în 1971 cu volumul Poeme. De-a lungul timpului, a publicat atât poezie, cât și lucrări de cercetare literară, impunându-se prin sensibilitate și rigoare academică.

Volume publicate:

• Poeme (Cartea Românească, 1971)
• Dacii în conștiința romanticilor noștri (Minerva, colecția „Universitas”, 1979)
• Fără chip (Cartea Românească, 1980)
• Îmblânzirea miracolului (Cartea Românească, 1983)
• Stup împietrit – Poeme captive (1985–1989) și Aproape postume (1995–1996) (Cartea Românească, 1999)
• Ajunul tăcerii (Universal Dalsi, 2001)
• Poeme urgente (Universal Dalsi, 2005)
• Un fel de patimi (Universal Dalsi, 2007)
• Alchimiile lacrimii (Editura Nouă, 2008).

Alte articol: https://jurnalfm.ro/elie-wiesel-2