Elie Wiesel, scriitor evreu originar din România

Elie Wiesel (născut pe 30 septembrie 1928, în Sighet, România – decedat pe 2 iulie 2016, în New York, SUA) a fost un scriitor evreu originar din România, ale cărui opere reflectă cu profundă sensibilitate și pasiune distrugerea evreilor europeni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1986, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

Prizonierii lagărului de concentrare Buchenwald: Într-o fotografie celebră din lagărul de concentrare Buchenwald, făcută pe 16 aprilie 1945, la câteva zile după eliberarea lagărului de către trupele americane, Elie Wiesel poate fi văzut al șaptelea din stânga, pe patul din mijloc, lângă un stâlp vertical.

More details

Wiesel in 1996

John Mathew Smith & www.celebrity-photos.com from Laurel Maryland, USA – ELIE WIESEL

From Wash. D.C. December 4, 1996

• CC BY-SA 2.0
• File:ELIE WIESEL (5112581267).jpg
• Created: 24 October 2010
• Uploaded: 2 July 2019

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Elie_Wiesel#/media/File:ELIE_WIESEL_(5112581267).jpg

Prima parte a vieții lui Wiesel s-a desfășurat în orașul Sighet, într-o comunitate hasidică izolată, dedicată rugăciunii și contemplării. În 1940, Sighetul a fost anexat de Ungaria, iar în martie 1944, după ocuparea germană, a început Holocaustul în oraș. Evreii au fost marginalizați, bunurile le-au fost confiscate, apoi au fost ghetoizați în aprilie și deportați începând cu 15 mai la Auschwitz. Wiesel, împreună cu părinții și cele trei surori, au fost trimiși la Auschwitz, unde mama sa și una dintre surori au fost ucise. El și tatăl său au fost transferați în Buna-Monowitz, lagărul de muncă forțată din cadrul complexului Auschwitz. În ianuarie 1945, au fost supuși unui „marș al morții” către Buchenwald, unde tatăl său a murit pe 28 ianuarie, iar Wiesel a fost eliberat în aprilie.

După război, Wiesel s-a stabilit în Franța, unde a studiat la Sorbona între 1948 și 1951 și a lucrat ca jurnalist pentru publicații franceze și israeliene. În 1956 a emigrat în Statele Unite, unde a obținut cetățenia în 1963. A predat la City College of New York (1972–1976) și la Universitatea din Boston, unde a devenit profesor de științe umaniste, titlu oferit de catedra Andrew W. Mellon.

În perioada în care era jurnalist în Franța, romancierul François Mauriac l-a încurajat să scrie despre experiențele sale din lagărele de concentrare. Astfel a luat naștere prima sa carte, scrisă în idiș, Un di velt hot geshvign („Și lumea a rămas tăcută”, 1956), care a fost condensată și publicată în franceză sub titlul La Nuit (1958; Noaptea), un memoriu despre impactul spiritual al Holocaustului asupra unui tânăr. Este considerată una dintre cele mai puternice mărturii literare despre Holocaust. Printre alte lucrări importante se numără La Ville de la chance (1962; „Orașul norocului”; tradus în engleză ca The Town Beyond the Wall), Le Mendiant de Jérusalem (1968; A Beggar in Jerusalem), și multe altele, care abordează teme ale suferinței umane, răului și exilului.

Toate operele lui Wiesel sunt profund marcate de experiențele sale ca supraviețuitor al Holocaustului și de încercarea sa de a înțelege natura umană în fața răului absolut. El a devenit o voce de renume internațional în condamnarea oricărei forme de violență, ură și opresiune, motiv pentru care i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. În 1978, președintele american Jimmy Carter l-a numit președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Holocaust, care a propus crearea Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite. Wiesel a fost, de asemenea, primul președinte al Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Elie-Wiesel