Otto Warburg, medic, biochimist și fiziolog evreu german

Otto Warburg s-a născut pe 8 octombrie 1883 în Freiburg im Breisgau, Germania, și a murit pe 1 august 1970, la Berlinul de Vest. A fost un biochimist german de renume, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1931, distins pentru cercetările sale asupra respirației celulare.

După ce a obținut un doctorat în chimie la Universitatea din Berlin în 1906 și unul în medicină la Heidelberg în 1911, Warburg a devenit o figură centrală în institutele de cercetare din Berlin-Dahlem. S-a remarcat inițial prin studiile sale asupra metabolismului diferitelor tipuri de ovule marine, desfășurate la Stațiunea Biologică Marină din Napoli. Premiul Nobel primit în 1931 a fost acordat pentru descoperirile legate de enzimele respiratorii. Deși i s-a oferit un al doilea Premiu Nobel în 1944, regimul nazist condus de Hitler i-a interzis acceptarea, în urma unui decret emis în 1937 care interzicea cetățenilor germani să mai primească distincții Nobel.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_Heinrich_Warburg#/media/Fișier:Otto_Warburg.jpg

Din 1931, Warburg a condus Institutul Kaiser Wilhelm pentru Fiziologia Celulei din Berlin, devenit ulterior Institutul Max Planck. Începând cu anii 1920, a folosit manometria – măsurarea presiunii gazelor – pentru a studia modul în care celulele absorb oxigen. Aceste cercetări l-au condus la identificarea citocromilor, enzime care leagă oxigenul molecular prin gruparea hem ferică, similar cu modul în care oxigenul se leagă în hemoglobină.

Până în 1932, reușise să izoleze primele enzime galbene, cunoscute astăzi ca flavoproteine, implicate în reacțiile de dehidrogenare celulară. A descoperit că aceste enzime funcționează alături de un component neproteic, cunoscut acum drept coenzima flavin adenina dinucleotid (FAD). Trei ani mai târziu, în 1935, a identificat faptul că nicotinamida face parte dintr-o altă coenzimă esențială – nicotinamida adenina dinucleotid (NAD).

Pe lângă studiile sale în domeniul respirației celulare, Warburg a cercetat și fotosinteza și a fost primul care a observat că celulele canceroase au nevoie de cantități mult mai mici de oxigen pentru a se dezvolta, comparativ cu celulele normale – o descoperire cu implicații majore în înțelegerea biologiei tumorale.