Oskar Pastior, scriitor de limba germană sas din România

Oskar Pastior (n. 20 octombrie 1927, Sibiu – d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main) a fost un scriitor de limba germană sas din România.

Tatăl său era profesor de desen. La vârsta de 17 ani, în ianuarie 1945, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de mulți alți cetățeni români de etnie germană, în cadrul deportărilor organizate de sovietici după cel de-Al Doilea Război Mondial. În lagărele de muncă, a reușit să supraviețuiască datorită unui dispecer care l-a repartizat la un colhoz, ferindu-l astfel de munca grea din minele de cărbuni. A lucrat acolo până în 1949, când i s-a permis să se întoarcă în România.

După revenirea acasă, Pastior a început să lucreze în diverse domenii necalificate, inclusiv în construcții, în timp ce își continua studiile la liceu la fără frecvență, obținând bacalaureatul. După finalizarea stagiului militar într-o unitate de muncă, în 1955 a fost admis la Universitatea din București, unde a început să-și dezvolte pasiunea pentru poezie. A publicat primele versuri în ziarul de limbă germană Neuer Weg, și deși a trebuit să facă unele compromisuri ideologice, stilul său original și metaforele inovative i-au câștigat admirația.

Licențiere

Eu, deținătorul drepturilor de autor ale acestei opere, prin prezenta îmi public lucrarea sub următoarea licență:

Acest fișier a fost eliberat sub licența Creative Commons Atribuire și distribuire în condiții identice 4.0 Internațională.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Oskar_Pastior_1975.jpg

În perioada studenției, Pastior a devenit o figură centrală în cercurile literare de limbă germană din București. Casa sa, unde locuia cu soția sa, scenografa Roswitha Capesius, devenise un loc de întâlnire pentru artiști, printre care poetul Georg Hoprich și criticul literar Dieter Fuhrmann. Între 1960 și 1968, Oskar Pastior a lucrat ca redactor la secția germană a Radiodifuziunii Române.

În 1968, în urma primei sale călătorii în Occident, Pastior a decis să nu se mai întoarcă în România, stabilindu-se în Germania. De-a lungul vieții sale în exil, a publicat peste 30 de volume de poezii și a devenit unul dintre cei mai apreciați poeți de limbă germană. De asemenea, a tradus numeroși autori români, precum Panait Istrati, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Urmuz, Gellu Naum și Tristan Tzara.

În 2006, Pastior a fost distins cu prestigiosul Premiu Georg Büchner, cea mai importantă recunoaștere literară din spațiul germanofon. Cu toate acestea, nu a apucat să primească premiul, deoarece a decedat pe 4 octombrie 2006, la Frankfurt, cu doar două săptămâni înainte de festivitatea de premiere.

În 2009, Oskar Pastior a devenit cunoscut și ca inspirație pentru personajul Leo Auberg din romanul Atemschaukel (Leagănul respirației) al scriitoarei Herta Müller, care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în acel an. După o viață dedicată poeziei și artei, Pastior a rămas în memoria literară ca unul dintre cei mai influenți poeți de limbă germană din secolul XX.

Sursa: https://www.editura-art.ro/info/autor/pastior-oskar