Olga Zaicik, traducătoare română

Olga Zaicik (8 noiembrie 1921, Łódź, Polonia – 18 octombrie 2013, București) a fost o traducătoare română din literatura poloneză, eseistă și promotoare a culturii polone în România

Olga Zaicik s-a născut în orașul Łódź, într-o familie de origine evreiască, fiica tehnicianului textilist Manase Zayczyk și a Jochvetei (n. Landau). În 1927, familia sa s-a stabilit în România, unde Olga și-a urmat studiile primare și liceale la Pitești (1928–1938), apoi la Școala Centrală din București (1938–1940).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/letter-pen-writing-ink-pen-letters-4746345

Deși și-ar fi dorit să devină medic, legile rasiale din perioada celui de-al Doilea Război Mondial i-au interzis accesul la învățământul superior, astfel că a absolvit Școala Sanitară Evreiască. După război, a studiat limba și literatura franceză la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1944–1947), susținându-și lucrarea de licență intitulată Le Sentiment de la mort chez Pascal.

După absolvire, a activat ca redactor și editor la unele dintre cele mai importante edituri românești: Editura de Stat (1948–1951), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură Universală (unde a condus secția de literaturi romanice între 1965–1970) și Editura Univers (1970–1976). A colaborat la reviste de prestigiu precum Secolul 20, România literară și Cahiers roumains d’études littéraires. S-a pensionat în anul 1976.

Olga Zaicik a murit la 18 octombrie 2013, fiind înmormântată în Cimitirul evreiesc de pe Șoseaua Giurgiului din București.

A fost una dintre cele mai importante traducătoare din limba polonă din România, contribuind esențial la apropierea culturală româno-poloneză. A tradus autori clasici precum Henryk Sienkiewicz, Bolesław Prus, Eliza Orzeszkowa, Maria Dąbrowska, Zofia Nałkowska, dar și scriitori contemporani precum Jarosław Iwaszkiewicz, Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz și Olga Tokarczuk.

Prin finețea limbajului și rigoarea traducerilor sale, a reușit să redea nu doar sensurile textelor, ci și atmosfera epocii, spiritul și lirismul original al prozei poloneze.