Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Neculai Culianu, matematician, astronom, academician, profesor și politician… Și mare Om…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 7, 2022
Motto: „Cei mai mulţi oameni cred că intelectul este cel datorită căruia devii un mare om de ştiinţă. Se înşală: este vorba doar de caracter.- Albert Einstein
Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre Neculai Culianu, matematician şi astronom, dar și mare dascăl și academician.
Cine a fost Neculai Culianu? Pe scurt, la 29 august1832, se năștea Neculai Culianu, matematician şi astronom; s-a numărat printre membrii fondatori ai revistei „Recreaţii ştiinţifice”, prima revistă românească ce s-a preocupat în principal cu răspândirea cunoştinţelor de matematică; membru corespondent al Academiei Române din 1889 (m. 1915) A publicat cu începere din 1870 numeroase cărţi de matematică: Aplicaţiuni geometrice, Studiul geometric al curbelor uzuale, Curs de trigonometrie plană, „Trigonometria sferică”, Lecţiuni de calcul diferenţial şi integral (primul curs de analiză matematică în limba română), Curs elementar de algebră (cinci ediţii), Curs de cosmografie, Elemente de geodezie.
Viața și activitatea lui Neculai Culianu acoperă toate evenimentele culturale și politice din Moldova și apoi din Principatele Unite și România pe o perioadă de peste șase decenii. Prin contribuțiile sale, Neculai Culianu este un personaj sintetic și deosebit de important al vieții universitare și culturale a Iașului și al întregii țări. Despre părinții și strămoșii lui Neculai (Nicolae) Culianu încerc să vă prezint câteva informații relevante. Astfel, spița Culienilor, stabilită în Principate în secolul al XVIII-lea, era de sorginte grecească sau aromână, după unele surse; mama lui Nicolae Culianu fusese Smaranda, n. Vlahu, fiica unui Ioan V[a]lahu, de origine (după cum arată și numele) românească. Și Culianu și Vlahu erau oameni cu stare, cu studii în Apus, unii cu mici ranguri boierești. Neculai Culianu a făcut clasele primare la școala de la Trei Ierarhi din Iași, a început studiile secundare în familie și a continuat ca student (în perioada 1852-1855) la celebra Academie Mihăileană din Iași, directorul căreia era, pe atunci August Treboniu Laurian. A avut ca profesori pe G.B. Lazarini și N. Quintescu (matematici), A.T. Laurian (filosofia), N. Ionescu (istorie) etc. Ca student, a fost chiar arestat, datorită poziției sale fervent pro-unioniste. După absolvire, în 1855, N. Culianu și Ghe. Mârzescu, colegul său de clasă și viitorul om politic român, pleacă la Paris ca bursieri ai statului pentru continuarea studiilor (au fost însotiți de profesorul lor N. Ionescu, pentru instalare și înscriere la facultate). Studiază matematica și astronomia la Sorbona, unde îi are ca profesori, printre alții, pe renumiții Joseph Bertrand (analiză), Joseph Liouville (mecanică), J.-A. Serret (astronomie), V.-A. Puiseux (mecanică cerească), Ch. E. Delaunay (mecanică aplicată), Gabriel Lame (calculul probabilităților).
Este atras de astronomie și frecventează activitățile de la Observatorul astronomic din Paris, condus de Urbain Le Verrier și Ch. E. Delaunay. Aici leagă o prietenie de durată cu Maurice Levy, iar printre românii prezenți, este foarte apropiat de Dimitrie Petrescu, care va deveni profesor de astronomie și geodezie la Facultatea de Științe din București. Pentru seriozitatea, înțelepciunea, bunătatea și ajutorul pe care îl oferea celor care îi cereau, la nevoie, un sfat sau sprijin material, studenții români din Paris îl numeau ,,Papa Culianu”, epitet care l-a însoțit de-a lungul întregii sale vieți. Neculai Culianu trece examenul de licență în științe matematice în anul 1860. Mai rămâne o perioadă la Paris, până în 1863, când revine în țară, fiind numit profesor provizoriu de calcul diferențial și integral la Universitatea din Iași, prin decizia din 5 iunie 1863, semnată de Alexandru Odobescu, ministrul ad-interim al lnstrucțiunii publice. Din anul1864, devine profesor definitiv, iar din 1865, este titularul Catedrei de astronomie și geodezie până la pensionarea sa, în anul 1906, pensionare impusă de o boală care l-a urmărit până la moarte. Ca viață de familie, putem aminti că s-a căsătorit în anul 1867 și a fost părintele devotat al unei numeroase familii. A avut nu mai puțin de 18 (optsprezece) copii, din care au trăit unsprezece, cu soția sa, Aspazia, născută Ciurea – sora doctorului Ioan Ciurea, decanul Facultății de Medicină din Iași. În cadrul Facultății de Științe sau în cadrul mai larg al Universității, Neculai Culianu își asumă responsabilitatea unor funcții de mare răspundere: este decan al facultății în perioadele 1874-1880 și 1898-1906 precum și rector timp de optsprezece ani, în perioada 1880-1898. În aceste funcții de conducere, a dovedit multă pricepere, dragoste și energie și a contribuit la realizarea unor obiective de importanță majoră. În anul 1885, a organizat aniversarea a cincizeci de ani de la apariția Academiei Mihăilene, precursoare a universității ieșene. Luptă cu energie și hotărâre, alături de colegii săi, pentru menținerea Facultății de Medicină a universității ieșene, amenințată în anul 1884 cu desființarea, iar mai apoi, și datorită stăruințelor sale, a fost construită admirabila clădire a Institutului de Anatomie din Iași, declarată, relativ recent, în anul 2004, monument istoric. Datorită strădaniilor sale neobosite este inaugurat noul palat al Universității din anul 1897, din Dealul Copoului, una dintre cele mai impresionante construcții universitare din țară, extinsă ulterior, în perioada interbelică. A publicat, ca rector, primul Anuar al Universității din Iași, pe anul universitar 1895-1896, în care este inclusă o privire retrospectivă a învățământului superior din Iași. Ca titular al Catedrei de astronomie, reușește să obțină un fond pentru procurarea de aparatură de specialitate, și-a dorit mult înființarea unui observator astronomic la Iași, deziderat împlinit, târziu, în anul 1913. Pe plan profesional, a publicat cursuri universitare sau pentru uzul liceelor, cum au fost: 1. „Lecțiuni de calcul diferențial și integral” (1870), completat în 1874 cu „Aplicațiuni geometrice” (această parte rămasă nepublicată anterior); 2. „Curs elementar de algebră” (în cinci ediții: prima în anul 1882, iar a cincea în 1894); 3. „Curs de trigonometrie plană”, completat în edițiile II și III cu „Trigonometrie sferică” (în 1894); 4. „Curs de cosmografie” (două ediții, publicate în 1893 și 1902); 5. În manuscris a lăsat cursuri de Astronomie, de Geodezie, primul aproape complet; 6. În Institutul Academic, a circulat un manuscris al său (pierdut, din păcate) cu „Studiul geometric al curbelor uzuale”.
Neculai Culianu a fost membru al societății literar-culturale Junimea încă de la începutul existenței sale, din anul 1863, asistând și participând cu regularitate la ședințe și apoi luând parte activă la activitatea politică a Junimii. Toate sursele indică faptul că Neculai Culianu avea o solidă cultură umanistă, cu toată formația sa eminamente „reală”. Titu Maiorescu i-a fost prieten apropiat. În același timp, Neculai Culianu participă la numeroase și remarcabile activități culturale sau de interes obștesc: este președintele Ligii Culturale, secția Iași, este președintele Congreselor Corpului Didactic (când acestea au avut loc în Iași), a fost membru al Societății de Medici și Naturaliști și al altor societăți culturale și de binefacere din Iași. Face parte din comitetele pentru ridicarea statuilor lui Miron Costin, Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, care urmau să împodobească locurile publice ale Iașului, și susține multe alte inițiative locale. Prieten cu Titu Maiorescu, dirijează publicația „Vocea Națională” a Junimii. Începând din anul 1898, a făcut parte din Consiliul general al învățământului din România. . A fost membru al Société Belge d Astronomie și al Société Astronomique de France (SAF). Neculai Culianu este co-fondator al primului liceu particular din Iași cu predare în limba română, Institutul Academic, înființat în anul1866, ceilalți fondatori fiind Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Ioan Melik, Ștefan Vârgolici.
În anul 1879, acesta fuzionează cu Liceul Nou, o școală particulară similară, înființată în 1870, sub denumirea de Institutele Unite. Această școală de elită a funcționat neîntrerupt timp de 41 de ani, până în anul1907, iar printre profesorii săi s-au numărat nume de prestigiu ca Titu Maiorescu și, pentru o perioadă scurtă, chiar Mihai Eminescu. Tot în direcția dezvoltării învățământului, Neculai Culianu, împreună cu un grup de profesori, înființează, în 1871, primul „Pensionat de Domnișoare” din Iași, devenit apoi Institutul Humpel (în perioada 1871-1901). A fost membru fondator, alături de alți nouă profesori din învățământul universitar și secundar ieșean, al revistei „Recreații Științifice”,prima publicație periodică de matematică din țară. Contribuțiile sale, apărute în paginile revistei, sunt semnate cu litera „C.”. Revista a avut o perioadă de apariție relativ scurtă, în perioada1883-1888, dar cu un impact important în progresul învățământului matematic românesc. Aceasta este, în fapt, precursoarea renumitei „Gazeta Matematică”, iar, în prezent, revista ieșeană „Recreații Matematice” dorește a fi o continuatoare a sa.
Considerând că are ceva de spus şi în politică, a fost senator, vicepreşedinte al Senatului, luările sale de cuvânt, pe diverse probleme ale vremii, fiind foarte apreciate. Pentru scurt timp, a avut și o înaltă resposabilitate politică: în perioada 1892-1896, este vicepreședinte al Senatului României, în timpul guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu. Ca o recunoaștere a valoroasei sale activități, în anul1889, este ales membru corespondent al Academiei Române. A fost decorat cu Marea Cruce a României și Steaua României (în grad de mare ofițer). O tradiție orală din Iași, încă activă, spune că Neculai Culianu este modelul care l-ar fi inspirat pe Eminescu (se cunoșteau bine de la ședințele Junimii) în versurile din „Scrisoarea a doua”, cea despre savantul astronom: Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din haos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocile se-nșiră ca mărgelele pe ață.”…
Familia Culianu, predecesorii lui Neculai Culianu, a dat „actori” importați pe scena culturală și științifică a României. Din prima generație, pot fi amintiți Petru Culianu, licențiat la Sorbona, conferențiar de analiză matematică la Facultatea de Științe din Iași, cu un deosebit talent pedagogic, iar din a treia generație, pe strănepotul său, Ioan Petru Culianu, asasinat în anul 1991 (la vârsta de numai 41 de ani) la Universitatea din Chicago, în condiții neelucidate, un specialist de renume mondial în istoria religiilor, discipol al lui Mircea Eliade. Neculai Culianu a fost unul dintre dascălii model din învățământul românesc, care a inspirat numeroase generații în pasiunea pentru activitatea didactică și științifică, pentru o muncă neobosită.
Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Mihai Sorin Rădulescu, „Strămoșii lui Ioan Petru Culianu”, în Sorin Antohi (coord.),„Ioan Petru Culianu. Omul și opera”, Ed.Polirom, Iași, 2003
Rudolf Suțu – „Iașii de odinioară”, Ed.Corint, 2015
Temistocle Barsan, Dan Tiba, „Neculai Culianu (29.08.1932 – 28.11.1915, Iași)”, în Recreații Matematice, anul XVIII, nr. 1, ianuarie-iunie 2016.
https://sites.google.com/a/bcub.ro/biblioteca-centrala-universitara-carol-i-8/home/oameni-care-ne-au-fost-aproape/arhiva-oameni-care-ne-au-fost-aproape/neculai-culianu
http://www.altiasi.ro/o-cladire/neculai-culianu-savantul-astronom-care-l-inspirat-pe-eminescu
http://recreatiimatematice.ro/arhiva/istoria/RM12016CULIANU.pdf?i=1
http://www.altiasi.ro/o-cladire/neculai-culianu-savantul-astronom-care-l-inspirat-pe-eminescu
