„Oameni care au fost”. Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 20, 2023
Motto: „Pentru ce femeia cere dreptul de vot? Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozite, pentru că este nedrept ca într-o țară democratică, unde toți cetățenii au parte la alegerea guvernului, femeile să nu exercite acest drept”- Ella Negruzzi
Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cea care a fost Ella Negruzzi, o luptătoare neobosită pentru drepturle femeilor din România. Deşi astăzi este destul de greu de crezut, în urmă cu puțin peste un secol, femeile din artealul de trăire românesc duceau încă o luptă destul de dură și cu puține șanse de izbândă pentru obţinerea de drepturi egale cu cele ale bărbaţilor. Una dintre personalităţiile feminine, care s-a implicat direct şi activ în această luptă pentru drepturi egale, a fost Ella Negruzzi, fiica scriitorului şi omului politic ieşean Leon Negruzzi şi nepoată a scriitorului Costache Negruzzi. Membră a unei familii renumite, după moartea tatălui său, atât educaţia sa cât şi a fratelui ei, viitorul general Mihai Negruzzi, a fost atent supravegheată de unchiul lor, Iacob Negruzzi, profesor de drept la Universitatea din Iaşi şi membru fondator al Societăţii „Junimea”. Născută pe 11 septembrie 1876 în satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași, Elena Negruzzi rămâne în istorie, fără tăgadă, ca fiind prima femeie din România admisă într-un barou. Unii spun c-ar fi fost prima femeie avocat din estul Europei. Nu știu sigur asta, dar evidențele spun c-a fost prima din România. În același timp, a fost una dintre cele mai active militante pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociației „Emanciparea femeii”, în perioada interbelică, pentru a-și promova cât mai bine cauza pe care o promova cu toată ființa sa.
După cum aminteam anterior, nepoata lui Costache Negruzzi și fiică a scriitorului și a omului politic Leon C. Negruzzi, Ella, cum i se spunea, a fost crescută de unchiul său, academicianul Iacob Negruzzi, fondator al Societății Junimea (cel ce a ocupat de două ori funcția de președinte al Academiei Române), ca urmare a decesului subit al lui Leon C. Negruzzi. Ghidată în parcursul educațional al vieții sale timpurii de către unchiul său și absolventă a „Externatului Secundar de Fete”, Ella Negruzzi a urmat cursurile Universităţii din Iaşi, cu specializarea Drept, Filosofie şi Istorie, pe care le-a absolvit în anul1913. Un an mai târziu după absolvire, în anul 1914, Ella Negruzzi „a rupt barierele vremii” și a solicitat admiterea sa în Baroul din Iași, dar, firește, cererea i-a fost respinsă din cauza faptului că, fiind femeie, nu avea drept de vot, iar în calitate de avocat se spunea că era esențial ca ea să posede acest drept. Condusă de dorința de a deveni avocat, Ella Negruzzi a continuat să depună cereri, care i-au fost constant respinse. De, încăpățânări masculine „altoite” pe misoginism politic! Vă supun atenției câteva din rândurile scrise în revista „Furnica” în anul 1914 referitor la parcursul în instanțe al Ellei: „Curtea de Casație secția I a respins recursul doamnei Ella Negruzzi contra deciziei Curții de Apel de la Iași care anulase înscrierea sa în baroul local. Vasăzică barbații sunt politicoși și galanți cu damele numai în tramvai, unde le cedează locurile lor pe banca cu plăcer. […] Dar când e vorba să recunoaștem meritele unei femei, dreptul ei elementar de a-și întrebuința și valorifica în lupta vieței talentul, cultura, munca, spre a se putea hrăni și a fi în același timp folositoare societății, atunci noi bărbații îi opunem un non possumus absolut. Și, mă rog, pentru ce?”. Apropo de ecourile din presă, mai inserez aici și ceea ce era scris în ziarul Universul, în ianuarie 1914, despre recursul Ellei Negruzzi: „Se știe că dna Ella Negruzzi, licențiată în drept, a cerut consiliului de disciplină al baroului de Iași înscrierea dumisale în acel barou. Consiliul, în unanimitate, admițând această cerere, mai mulți avocați au făcut apel, care a fost admis de Curtea din Iași, pe motiv că femeile n-au dreptul de a exercita profesiunea de advocat. Contra acestei deciziuni, dna. Negruzzi a făcut recurs, care s-a judecat ieri de secția I a Curții de casație. Dna. Negruzzi s-a prezentat în persoană, asistată de dnii advocați M. Ferechide și N.Polizu. Advocații, care au contestat dnei Negruzzi dreptul de a fi advocat, au fost reprezentați prin dl. advocat C. Xeni. La dezbateri asistă foarte multă lume. (…) Pentru susținerea recursului a luat mai întâi cuvântul d.Ferechide. Dsa spune că nu poate pricepe ce rațiune juridică a făcut Curtea din Iași ca să ordoneze ștergerea dnei Negruzzi din tabloul advocaților din Iași, întrucât nici prin legea specială a advocaților și nici prin Constituție nu se prevede că o femeie n-are dreptul de a fi advocat, când posedă titlurile cerute de lege. Răpind unei femei dreptul de a exercita o profesiune liberă, spune d. Ferechide, ar însemna a-i crea o incapacitate neprevăzută nicăieri în lege. În articolul 1 din legea advocaților se spune numai că profesiunea de advocat nu poate fi profesată decât de români, dar nu prevede că femeile românce n-au acest drept. Unde legiuitorul a vrut să îngrădească capacitatea unei femei, a făcut-o în mod expres. (…). D. Polizu spune că acordarea dreptului unei femei de a exercita profesiunea liberă de advocat nu constituie nici un pericol social. Probă că în statele unde femeile au dreptul de a fi advocat, ele se achită de obligațiunile ce și le-au luat față de clienții lor. Arată că acordându-se femeilor dreptul de a fi advocat se face un pas înainte și la noi în țară pentru emanciparea femeii. (…) . Combaterea recursului – D.Xeni arată că atât textul formal al legii, cât și tradiția baroului nu permit femeii să facă azi parte din barou. (…). Nu contestă cultura și inteligența femeilor, dar crede că intrarea în barou ar micșora prerogativele tradiționale ale baroului, pe care generația de azi e datoare să le transmită celei de azi mărite, iar nu micșorate (…)”.
Cert este că, după numeroase procese, ce s-au întins pe parcursul a aproape șase ani, Ella Negruzzi și-a câștigat, în cele din urmă, dreptul de a pleda în instanță, devenind astfel prima femeie avocat din România. O victorie pe care a savurat-o în credința că nu va rămâne singura pe acest tărâm ce fusese unul exclusiv bărbătesc. De-a lungul carierei sale, a profesat ca avocat în Baroul Iași, în Baroul Covurlui-Galați și, începând cu anul1919, în Baroul Ilfov, continuând să surmonteze obstacolele puse de prejudecățile oamenilor vremii sale. A fost un om implicat în efortul de război al țării astfel că, în timpul primul război mondial, a activat ca soră medicală atât în spitalele instituite din Moldova, dar și pe linia frontului. A fost implicată activ în mediul civic și social, fiind membră a Comitetului de acțiune al Secției „Ocrotirea orfanilor de război”, precum și în conducerea Filialei Iași a „Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române”, ca delegată a Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice.
A fost membră în „Consiliul Național al Femeilor Române” fondat la 4 iulie 1921, președintă fiind Calypso Botez. Acest Consiliu a încercat să coordoneze activitatea tuturor organizaţiilor feministe din epocă, colaborând uneori cu Asociaţia pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor Române, Federaţia Femeilor Universitare, Societatea Scriitoarelor Române ş.a. Chiar din anul înfiinţării, asociația s-a afiliat la Consiliului Internaţional al Femeilor, cu sediul la Londra, și a adoptat deviza „Fă altuia ceea ce vrei să ţi se facă şi ţie.”
Totodată, în perioada interbelică, Ella Negruzzi și-a continuat lupta pentru cauza feministă, înființând, alături de brașoveanca Maria Baiulescu și de Elena Meissner, Asociația „Emanciparea Femeii”. Această organizație feministă a urmărit și desfășurat constant acțiuni pentru emanciparea politică și civilă a femeilor, ajutându-le să ocupe funcții potrivite cu pregătirea și capacitatea fiecăreia dintre ele. Nu e mai puțin important de precizat că accentul activității asociației, în viziunea Ellei, a fost pus pe femeile din mediul rural, fiind înființate, la sate, cercuri culturale și cămine cu diverse obiecte de activitate menite a ajuta femeile să-și îngrijească gospodăria și să-și educe copiii. De asemenea, este de remarcat faptul că Ella Negruzzi știa că dacă nu apari în presa vremii, nu exiști, știind să-și promoveze cauza pentru care lupta prin articolele publicate în presa vremii sale. Fantoma războiului nu trecuse după prima conflagrație mondială, iar, după instalarea regimului fascist din Italia și a celui nazist în Germania, temându-se de contagiunea extremei drepte de pe la noi, Ella Negruzzi a devenit o luptătoare ferventă împotriva războiului, fiind membră activă a organizației „Grupul avocaților democrați”, înființată în 1935.
Având în vedere apetența sa pentru drepturi egale, implicarea femeilor în politică a reprezentat un alt punct de interes pentru Ella Negruzzi.
Alături de alte militante pentru emanciparea femeii, în anul 1917, a semnat „Petiția femeilor române către Senatul României”, prin care au fost solicitate drepturi politice pentru femei. La întrebarea adresată ei: „Pentru ce femeia cere drept de vot?”, Ella Negruzzi a răspuns direct și fără ocolișuri: „Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozite, pentru că este nedrept ca într-o țară democratică, unde toți cetățenii iau parte la alegerea guvernului, femeile să nu exercite acest drept.” După ce timpul a mai trecut, iar Constituția din 1923 a conferit femeilor din România dreptul de vot și dreptul de a fi alese în funcții publice, Ella Negruzzi a intrat în politică, s-a înscris în Partidul Național Țărănesc, iar câțiva ani mai târziu, în anul 1929, a fost aleasă consilier local în București. În anul1936, Ella Negruzzi a înființat organizația „Frontul feminin”, ocazie care i-a prilejuit organizarea a numeroase întruniri și conferințe, cu scopul de a educa femeile pentru a-și apăra drepturile economice, politice, sociale și culturale. Actele sale publice s-au înscris, în totalitate, pe linia modernizării de ansamblu a societăţii româneşti. Ella Negruzzi a continuat să activeze și în anii ’40.
După război, în anul 1946, au avut loc mitinguri ale femeilor care au precedat alegerile parlamentare în orașele Sibiu, Craiova, Alba-Iulia, București, demonstrând că femeile aderă la platforma program a „Blocului Partidelor Politice” votându-și candidații, printre care și douăzeci și trei de femei. În acest scop, a avut loc, în luna octombrie, o întrunire a Secției feminine a Partidului Național Țărănesc din București, unde delegatele organizațiilor locale din țară au susținut programul electoral al partidului și importanța femeilor în privinţa participărilor la vot. Au fost delegate și Ella Negruzzi, Leila Mihăilescu, Valy Alexandrescu.Putem conchide că emanciparea femeii, promovarea culturii și orpirea norilor războiului au fost principalele demersuri pentru care Ella Negruzzi a luptat, efectiv, pe tot parcursul vieții sale și a rămas în amintirea nației ca una dintre primele femei ce au produs schimbări în societatea românească și în mentalitatea poporului român. Atât cât s-a putut schimba ca mentalitate…Că mai durează și azi, ca să fim cinstiți!
Ella Negruzzi s-a stins din viață pe 19 decembrie 1948, la București, fiind înmormântată în cavoul familiei sale din Cimitirul Bellu. Prin toată perseverența și hotărârea de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale vieți, Ella Negruzzi a reprezentat o veritabilă deschizătoare de drumuri pentru toate femeile din România, fiind cea care a făcut primul pas pentru a se asigura că femeile vor putea să se remarce în domenii dedicate doar bărbaților în timpul vremii sale.
Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Marcu, George (coord.), „Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009;
Cosma, Ghizela, „Femeile şi politica în România: evoluţia dreptului de vot în perioada interbelică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002
Anuarul Muzeului Național al Literaturii Române Iași 2020;
https://matricea.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-romania/
http://galeriaportretelor.ro/item/ella-negruzzi/
https://promenada-culturala.ro/elena-negruzzi-prima-femeie-care-a-primit-dreptul-de-a-pleda/
https://legalmagazin.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-estul-europei/
https://forza.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-estul-europei/
http://www.istorie-pe-scurt.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-estul-europei/
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Sanda-Safta-2.html
https://destepti.ro/femei-celebre-ella-negruzzi/
https://radiochisinau.md/ella-negruzzi–prima-femeie-avocat-din-romania-lupta-pentru-barou–31284.html
https://www.cdep.ro/bp/docs/F946163428/img04182019_0003.pdf