Nicolae Tertulian, estetician, eseist și critic literar

Estetician, eseist și critic literar, Nicolae Tertulian (Nathan Veinstein; 12 martie 1929 – 11 septembrie 2019) a fost unul dintre supraviețuitorii pogromului de la Iași (1941) și s-a stabilit la Paris în anii 1980. A fost o personalitate marcantă a gândirii filozofice și literare, cu o activitate semnificativă în domeniul esteticii și al teoriei critice.

Născut sub numele de Nathan Veinstein într-o familie evreiască din Iași, România, a fost afectat de regimul fascist din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În 1940, a fost exclus din Liceul Național din cauza legilor rasiale impuse de regimul român. A trăit momente de groază în timpul pogromului de la Iași din iunie-iulie 1941, când peste zece mii de evrei au fost uciși de forțele armate româno-germane. Mai mulți membri ai familiei sale au murit în acel masacru.

Tertulian și-a continuat studiile la liceul evreiesc din Iași și apoi la Liceul „Ion Luca Caragiale” din București. În 1946, s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde a urmat cursurile până în 1950. În 1972, și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Filosofie al Academiei Române, având ca temă „Benedetto Croce și Georg Lukács sau despre raportul dintre estetică și filozofie”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263

În 1948, Tertulian a început să publice articole inspirate din marxism în revista Contemporanul, iar din 1954 s-a transferat la Viața românească, unde a lucrat ca responsabil al secției de critică literară. De asemenea, între 1950 și 1955 a ocupat funcția de șef al catedrei de teorie literară la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din cadrul Uniunii Scriitorilor din România. În acea perioadă, a publicat lucrări semnificative despre mari figuri ale literaturii române, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, și alții, volumele sale fiind recunoscute de critici și premiate pentru aprofundarea gândirii literare românești.

În 1958, Tertulian a publicat o amplă lucrare despre Eugen Lovinescu, iar în 1963 a început o cercetare vastă asupra operei lui Lucian Blaga. Aceste studii erau printre primele încercări de reabilitare a unor figuri culturale marginalizate de regimul comunist. Totodată, a fost un adept al filozofilor Benedetto Croce și Georg Lukács, iar în 1971 a publicat o lucrare extinsă despre Croce, urmată de o serie de traduceri și studii despre Lukács.

După 1975, din cauza politicii represive a regimului comunist român, Tertulian a fost interzis să predea, fiind îndepărtat din universitate în 1977. După această perioadă de persecuție, a ales să părăsească România și s-a stabilit în Germania, Italia și, în cele din urmă, la Paris. În 1982, a obținut un post de director de studii la École des hautes études en sciences sociales (EHESS) din Paris, unde a predat istoria gândirii germane moderne, în special filosofia germană din secolele XIX și XX.

În timpul exilului, Tertulian a continuat să publice lucrări importante despre gândirea lui Lukács și Heidegger, fiind un important interpret al acestora. A organizat numeroase conferințe internaționale și a fost un contributor activ la reviste filozofice din Franța și din alte țări. De asemenea, a fost unul dintre primii care a adus în atenția publicului francez trecutul politic al lui Emil Cioran.

Nicolae Tertulian a murit pe 11 septembrie 2019, la vârsta de 90 de ani, la spitalul din Suresnes. Moștenirea sa intelectuală este marcată de un vast corpus de lucrări pe teme de estetică, filozofie și literatură, iar contribuțiile sale au avut un impact semnificativ asupra studiilor filozofice din Europa de Est și din Occident.

Nicolas Tertulian a fost căsătorit cu Georgeta Horodincă, traducătoare și scriitoare, care i-a fost alături în multe din etapele sale de viață și carieră.

Publicații

În limba română:

• Probleme ale literaturii de evocare istorică (1954)
• Eugen Lovinescu sau contradicțiile estetismului (1959)
• Eseuri (1968)
• Critică, estetică, filozofie (1972)
• Experiență, artă, gândire (1977)
• Perspective contemporane (1981)

În alte limbi:

• Georg Lukács: Etapes de sa pensée esthétique (Paris, 1980)
• Lukács: La rinascita dell’ontologia (Roma, 1986)
• Ontologia del ser social (Mexico, 1991)
• Georg Lukács: Etapas de seu pensamento estético (São Paulo, 2010)
• Pourquoi Lukács? (Paris, 2016)

Contribuții:

• A scris prefețe și studii introductive pentru lucrări ale unor mari filozofi precum Georg Lukács, Benedetto Croce, Arthur Schopenhauer și Herbert Marcuse.