Nicolae Țațomir, jurist, scriitor și profesor universitar român

Nicolae Țațomir (n. 2 februarie 1914, Hârlău, Iași – d. 28 ianuarie 1996, Iași) a fost un jurist, scriitor și profesor universitar român.
Nicolae Țațomir s-a născut în localitatea Hârlău, într-o familie cu tradiție culturală. Tatăl său, Vasile Țațomir, a fost medic de plasă timp de 20 de ani în satul Belcești, iar mama sa, Aurelia (născută Gheorghiu), o femeie cultivată, a scris poezii și recita adesea versuri din mari autori precum Eminescu, Vlahuță, Lamartine, Hugo, Goethe și Heine. Copilăria și-a petrecut-o în satul Belcești, iar pasiunea pentru literatură a fost alimentată de atmosfera familială.

Sursa foto: AI Generated

Țațomir a urmat studiile liceale la Liceul Național din Iași (1931), iar apoi a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universității din Iași, unde a obținut licența în 1936. De asemenea, între 1932 și 1936 a urmat cursuri și la Facultățile de Filosofie și Medicină. În 1947, a obținut doctoratul în drept cu teza „Criminalitatea în literatură”. În perioada 1938-1948, a fost judecător, iar din 1948 a devenit profesor la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.

Distincții

• Ordinul Steaua Republicii Populare Române, clasa a IV-a (10 august 1964), pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei.

• Lebede negre (1936, versuri)
• Eternul spirit (1940, versuri)
• Ioana (1948, poezie)
• Cazul elevului Petcu (1953, proză)
• Satire (1955, poezie)
• Răscoala (1957, poezie)
• Pictorul străzii (1957, poezie)
• Un om pe promontoriu (1961, poezie)
• Tainicul arhipelag (1964, poezie)
• Pe limba lor (1967, poezie pentru copii)
• Carmen terrestre (1968, poezie)
• Melos (1970, poezie)
• Cartea mea de lut (1972, poezie)
• Manuscrisul de la Marrakech (1972, proză)
• Elipse orfice (1976, poezie)
• Cosmograme (1977, poezie)
• Arpegii moderne (1980, poezie)
• Negru și verde (1980, roman)
• Lebede albe (1983, poezie)
• Anabasis (1985, poezie)
• Stalactite în alabastru (1986, microeseuri)
• Pașii licornului (1989, poezie)

Nicolae Țațomir a continuat să scrie și să influențeze cultura literară română până la sfârșitul vieții sale, în 1996.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0034764/Nicolae%20%C8%9Aa%C8%9Bomir#bio