Nicolae T. Orășanu, gazetar, satiric și memorialist al secolului al XIX-lea

Nicolae T. Orășanu s-a născut în 1833 la Craiova și a decedat pe 7 august 1890 în satul Negreni, județul Olt. A fost unul dintre cei mai prolifici și colorați publiciști ai vremii sale, activând ca gazetar, poet, prozator, memorialist și traducător. Provenea dintr-o familie stabilită în mahalaua Sfânta Ecaterina din București, în apropierea Mitropoliei. Tatăl său, Teodor Orășanu, și mama, Maria, au contribuit la formarea lui timpurie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_T._Orășanu#/media/Fișier:Nicolae_T._Orășanu.jpg

A urmat cursurile Școlii de la Sfântul Sava, dar nu le-a finalizat. A ocupat diverse funcții administrative: inspector, director al Monitorului Oficial și al Imprimeriei Statului. De asemenea, a fost angajat la Ministerul Justiției în 1852 și, ulterior, comisar de poliție în București între 1866 și 1867.

Orășanu a fost implicat activ în evenimentele din 1859, care au dus la Unirea Principatelor Române, evenimente pe care le-a relatat în lucrarea O pagină a vieții mele sau 22, 23, 24 ianuarie 1859. Ulterior, a devenit un critic vehement al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, scriind pamfletul în versuri Trefleac Voivod.

A debutat editorial în 1854 cu volumul Floricele de primăvară și a devenit cunoscut prin pamfletele și satirele sale politice, adunate în Iluștrii contimpurani (1861). A fost fondator și redactor al mai multor publicații satirice, precum Spiriduș, Țânțarul, Nichipercea, Sarsailă, Asmodeu, Urzicătorul sau Daracul. În paginile acestor gazete a publicat versuri antidinastice, epigrame și satire politice. A colaborat cu alte publicații cunoscute ale epocii, printre care Dâmbovița și Resboiul.

Nicolae T. Orășanu a semnat frecvent sub pseudonime – precum Iago, Nicor, Odobașa, Orășenescu, Cetățenescu N.T. sau Palicariopolu G. – și a publicat broșuri cu titluri insolite, adesea cu tentă demonică: Coarnele lui Nichipercea, Coada lui Nichipercea, Ochiul dracului, Ghearele dracului. Criticul George Călinescu îl descria drept un pamfletar acid, dar ale cărui satire, deși vitriolante la vremea lor, par astăzi lipsite de profunzime sau decență.

A tradus din literatura franceză, lucrări semnate de Charles Paul de Kock (Sora Ana), Jean-Pierre Claris de Florian (Gonzalvu de Cordoba), Jean-Louis Carra (Istoria Moldaviei și a României), și Béranger (Bunul Dumnezeu).

În 2007, la Editura Compania, a fost publicat volumul Satire, dicționar politic și alte marafeturi de București, o ediție îngrijită de Adina Kenereș și Petru Romoșan, care cuprinde selecții din scrierile sale și facsimile din publicațiile epocii.