Nicolae Stăncioiu, medic cardiolog român

Nicolae Stăncioiu s-a născut pe 12 octombrie 1939 în Romos, județul Hunedoara, și a decedat pe 16 ianuarie 1995, la București. A fost un reputat medic cardiolog român.

A urmat școala primară în comuna sa natală, iar liceul la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, unde a fost distins cu Diploma de onoare pentru rezultatele excepționale obținute. Ulterior, a absolvit Facultatea de Medicină din Cluj cu prima medie pe toți anii de studiu. În 1969, și-a susținut doctoratul în medicină cu teza „Contribuții la diagnosticul și tratamentul arteriopatiilor obliterante ale extremităților”, sub îndrumarea profesorului Aurel Moga.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/medical-programare-doctor-563427/

Cariera sa profesională a început încă din timpul studenției, când a lucrat ca extern și intern prin concurs. A urmat specializarea în cardiologie la ASCAR, București, unde și-a făcut secundariatul sub îndrumarea profesorului Aurel Moga. În 1970, a devenit medic specialist cardiolog, iar în 1974 a obținut titlul de medic primar cardiolog.

Nicolae Stăncioiu a avut o carieră didactică prodigioasă, ocupând funcții precum preparator și șef de lucrări la Catedra de cardiologie a ASCAR București, și, din 1976, la Spitalul Clinic Fundeni. Între 1981 și 1991, a fost conferențiar și șef al disciplinei de Cardiologie clinică la aceeași instituție. În 1991, a devenit profesor universitar și șef de catedră la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, iar din 1992 a fost primul director al Institutului Inimii „Aurel Moga”.

În cariera sa de medic, Stăncioiu a efectuat peste 2000 de angiografii și a realizat peste 2000 de cardiostimulări artificiale temporare sau permanente (implantări de pacemaker). A fost un pionier în organizarea asistenței cardiace de urgență prespitalicească și a înființat prima unitate coronariană mobilă din România.

Stăncioiu a desfășurat o intensă activitate de cercetare, concentrându-se pe tratamentul arteriopatiilor obliterante ale extremităților. A susținut numeroase prezentări la conferințe și congrese naționale și internaționale și a publicat peste 160 de articole științifice în reviste de specialitate. A fost coautor al mai multor lucrări de referință și a fost membru al comitetului de redacție al Revistei Române de Cardiologie. De asemenea, a fost co-director al Programului de reducere a mortalității prin boli cardiovasculare în România, în colaborare cu Providence Heart Institute din Columbia, Carolina de Sud, SUA.

Nicolae Stăncioiu a fost membru activ al mai multor societăți științifice internaționale, inclusiv al Comitetului Societății Române de Cardiologie, Federației Internaționale a Societăților de Cardiologie și al Societății Europene de Cardiologie. A fost, de asemenea, Fellow al Societății Europene de Cardiologie și membru al Academiei de Medicină din New York.

Pentru activitatea sa deosebită, a fost distins cu Premiul „Victor Babeș” al Academiei Române în 1976. După decesul său, în 1995, a fost propus ca Institutul Inimii din Cluj-Napoca să-i poarte numele. În 2016, a fost desemnat post-mortem Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Lucrări publicate (selectiv)

• Trombangeita obliterantă (1974)
• Cardiopatii cronice majore – factori de risc, perioada de constituire (1974) – lucrare premiată de Academia Română
• Actualități în diagnosticul și tratamentul bolilor de inimă (1976)
• Îndreptar de diagnostic și tratament în bolile cardiovasculare (1976)
• Tratat de medicină internă (1993)

Bibliografie

• Florea Marin, Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000). Scurt istoric, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004.
• Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007.
• „Profesorul Niculae Stăncioiu, cetățean de onoare post-mortem al Clujului,” Monitorul de Cluj.

Sursa: https://www.bjc.ro/wiki/index.php/St%C4%83ncioiu%2C_Nicolae