Nicolae Spirescu, pictor român

Nicolae Spirescu (n. 24 ianuarie 1921, București – d. 5 noiembrie 2009, Galați) a fost un pictor român, profesor și important promotor al vieții artistice din Galați.

Nicolae Spirescu a absolvit Liceul Teoretic din Buzău, apoi a urmat, în perioada 1940–1945, cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Jean Al. Steriadi și Camil Ressu. Între anii 1945–1946 a frecventat Seminarul Pedagogic Universitar din București.

Mai multe detalii

Autoportret 1981

Nicolae Spirescu – Operă proprie, Spirescu, 2002-07-16

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Autoportret 1981.JPG
• Creată: 1981
• Încărcată: 24 ianuarie 2012

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Spirescu#/media/Fișier:Autoportret_1981.JPG

La recomandarea profesorului Camil Ressu, s-a stabilit la Galați în toamna anului 1946, unde a activat ca profesor titular în învățământul preuniversitar. A predat la Școala Normală „Costache Negri” (1946–1957), la Liceul „Vasile Alecsandri” (1957–1959; 1961–1962) și la Liceul de Muzică și Arte Plastice (1968–1983).

În anul 1951, alături de artiști precum Nicolae Mantu, Lola Schmierer-Roth, Ion Bârjoveanu, Elena Hanagic, Lelia Oprișan, Constanța Grigoriu și Gheorghe Levcovici, a contribuit la înființarea primului Cenaclu al artiștilor plastici din Galați, nucleu din care s-a dezvoltat ulterior Filiala Galați a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

De-a lungul carierei sale, Nicolae Spirescu a participat la un număr impresionant de manifestări artistice: 586 de expoziții personale, de grup, regionale și interregionale, precum și 367 de expoziții personale internaționale. Prima expoziție personală în străinătate a avut loc în 1971, la Palazzo della Provincia din Cuneo, Italia. Un an mai târziu, a participat la expoziția colectivă de artă contemporană organizată sub egida UNESCO la Torino, ale cărei fonduri au fost donate poporului vietnamez. În 1990 a fost invitat de onoare în juriul internațional de selecție al Bienalei „Arte a cielo aperto” din Bergamo.

În același an, a donat Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” din Galați o serie de lucrări reunite sub titlul „Colecția Eminesciana”. S-a pensionat în anul 1983.

În semn de omagiu, revista gălățeană Dunărea de Jos a instituit un premiu care îi poartă numele, acordat anual pentru contribuții remarcabile la dezvoltarea și promovarea artei plastice din Galați.

Printre numeroasele distincții primite se numără: Premiul național „Tinerimea română” (București, 1939), Premiul național „Grafica de carte” acordat de Editura Tineretului (1951), Medalia națională „Veteran de război” în grad de maior (1954), Medalia de argint „Asti” (Cuneo, Italia, 1972), Premiul național „Carlo Pittara” (Torino, 1973), Medalia de aur „Pesca d’Oro” (Biella, 1973), Medalia de aur „Vittoria” (Torino, 1979), Premiul internațional „Pandolfi” (Milano, 1979), Premiul special „Sarnico” (San Martino, 1979) și Premiul internațional „Gandosso” (Brescia, 1990).

În anul 2001 a primit premiul special al revistei Porto-Franco pentru ciclurile „Eminesciana” și „Danubiana”. La 31 decembrie 1977 a fost declarat Cetățean de onoare al orașului Veneția-Maestre, iar în 2006 a primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Galați.