Nicolae Sălăgeanu, botanist român

Nicolae Sălăgeanu (n. 12 decembrie 1907, Idicel, jud. Mureș – d. 25 decembrie 1988, București) a fost un eminent botanist român, membru titular al Academiei Române din 21 martie 1963, după ce a fost ales membru corespondent pe 1 noiembrie 1948. Între 1974 și 1988, a ocupat funcția de președinte al Secției de științe biologice din cadrul Academiei.
A urmat liceul la Târgu Mureș, iar studiile universitare le-a finalizat la Facultatea de Științe din București. În 1936, și-a susținut teza de doctorat intitulată Despre nutriția la Rhinanthaceae, obținând titlul de doctor în biologie. Ulterior, a devenit profesor titular al Catedrei de anatomie și fiziologia plantelor și director al Institutului de Biologie din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_S%C4%83l%C4%83geanu#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_S%C4%83l%C4%83geanu.jpg

Între 1956 și 1976, a condus Comisia Monumentelor Naturii, promovând conservarea patrimoniului natural.
Activitatea de cercetare a lui Nicolae Sălăgeanu s-a concentrat asupra fiziologiei plantelor, explorând diverse procese și fenomene vegetale, printre care:

• Studiul regimului de apă al plantelor și determinarea coeficientului economic al transpirației la cereale;
• Cercetarea rezistenței plantelor la secetă și analiza comportamentului acestora în condiții de lumină variabilă;
• Stimularea unor procese fiziologice, precum grăbirea coacerii fructelor și obținerea fructelor partenocarpice;
• Studiul mișcării plantelor volubile și al proceselor de fotosinteză în raport cu factorii de mediu.

Un aspect esențial al preocupărilor sale a fost acțiunea hormonilor vegetali asupra dezvoltării plantelor, precum și cercetările legate de culturile în masă de alge, utilizate pentru a determina elementele minerale necesare plantelor.
Nicolae Sălăgeanu a publicat numeroase studii și lucrări științifice, multe dintre ele recunoscute internațional:

• Détermination quantitative des hydrates de carbon dans les feuilles de l’Euphrasia stricta et du Trifolium pratense (1936);
• Sur la limite de l’assimilation chlorophylienne à de faibles éclairements (1939);
• Despre asimilarea clorofiliană și respirația plantelor submerse de apă dulce la temperatură joasă (1949);
• Monumente ale naturii din România (1965, în colaborare);
• Fotosinteza (1972);
• Fiziologia plantelor (1972).

Prin cercetările și publicațiile sale, Nicolae Sălăgeanu a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea fiziologiei vegetale și la conservarea biodiversității naturale din România. Rezultatele muncii sale continuă să inspire și să ghideze specialiști din domeniul botanicii.

Sursa: https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/photos/a.1256404537709725/1514831958533647/?type=3