Nicolae Popa, pictor și grafician român

Nicolae Popa (19 mai 1901, Vaslui – 25 octombrie 1962, Iași) a fost pictor și grafician român, profesor universitar și o personalitate marcantă a picturii moldovenești interbelice. Opera sa îl situează printre elitele artiștilor români ai perioadei, alături de Gheorghe Popovici, Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Victor Mihăilescu-Craiu, Corneliu Baba și Călin Alupi. Nicolae Popa a lucrat în pictură în ulei, desen, acuarelă, artă decorativă, frescă bisericească și ilustrație de carte și este tatăl pictoriței Angela Popa Brădean.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/ai-generated-painting-paint-oil-8691589

Sursa foto: https://vatra-mcp.ro/artisti-si-patrimoniu/pictori-romani/vaslui/nicolae-popa-pictor-grafician

Nicolae Popa s-a format în mediul artistic ieșean, fiind elev al maeștrilor Gheorghe Popovici, Octav Bancilă și Ștefan Dimitrescu. Născut în comuna Ipatele (Vaslui), s-a stabilit la Iași în 1913, unde a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase și ale Conservatorului de Muzică, dezvoltându-și talentul atât în pictură, cât și în muzică.

După absolvirea Conservatorului în 1927, a lucrat ca desenator și a predat la diferite școli din Iași și Bacău. În 1932, s-a perfecționat la Paris, în atelierul pictorului și teoreticianului André Lhote, unde și-a rafinat gustul estetic și orizontul cultural.

Nicolae Popa a practicat diverse genuri și tehnici: portrete, peisaje urbane și rurale, mici compoziții de gen, naturi statice și flori. A fost recunoscut mai ales ca desenator și colorist, preferând culorile vii și calde. Printre portretele sale remarcabile se numără: Portret de fată (1932), Album cu chipuri (1936), Actrița Anny Braesky (1956), Cronicarul Miron Costin și Octav Bancilă (1952). În peisaj, a surprins aspecte ale periferiei Iașului, precum: Case din cartierul Halei (1943), Case pe Bucsinescu (1943), Colț de stradă (1944).

A fost și un pedagog apreciat, activând la Academia de Arte Frumoase, Școala medie de artă și Institutul Pedagogic din Iași. A încetat din viață în 1962 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Studii

• 1916–1920: Conservatorul de Muzică, Iași
• 1920–1927: Academia de Arte din Iași, elev al lui Gheorghe Popovici, Octav Bancilă și Ștefan Dimitrescu
• 1932: Atelierul lui André Lhote, Montparnasse, Paris.

Activitate artistică selectivă

• 1933: Expoziție de grup la Soth, cu lucrări selecționate de André Lhote
• 1935: Lucrează sub conducerea lui Nicolae Tonitza la pictura Schitului Durău
• 1943–1950: Asistent, conferențiar și profesor la Academia de Arte Frumoase din Iași
• 1950–1962: Profesor la Școala de Medie de Artă și la Institutul Pedagogic din Iași
• 1923–1959: 18 expoziții personale și numeroase participări la expoziții regionale, naționale și internaționale.

Premii și distincții

• Medalia de Aur cu Diplomă (1935)
• Premii la Saloanele Artiștilor Moldoveni (1932, 1936, 1937, 1939)
• Premiul Ministerului Cultelor și Artelor (1941, 1942)
• Premiul Național „Hours-Concurs” (1943)
• Premiul Salonului Oficial de la Lugoj (1944)
• Ordinul Muncii clasa a III-a (1954) pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice.

Expoziții postume

• 1963: Iașul oglindit în artă, Muzeul Național de Artă, Iași
• 1965: Expoziție itinerantă în Suceava, Bacău, Galați, Cluj, București și Sinaia
• 1973: Expoziție comemorativă la 10 ani de la deces, Muzeul Național de Artă, Iași
• 2000: Tradiționalism, 3 generații, 4 pictori, Galeria de Artă a Casei Centrale a Armatei, București
• 2001: Centenarul nașterii, Muzeul Național de Artă, Iași.