Ioan A. Dimitriu, inventator și inginer român

Ioan A. Dimitriu (n. 1897, Roman – d. 25 octombrie 1975, București) a fost un inventator și inginer român, cunoscut pentru contribuțiile sale timpurii în aviație și tehnologie.

În anul 1915, a proiectat și construit un avion propriu, denumit IAD I (după inițialele sale), echipat cu un motor în doi timpi, cu dublu efect, de 60 cai putere. Prototipul a fost distrus în urma bombardamentelor cu Zeppelinuri asupra hangarelor de la Băneasa, după anul 1916. În 1919, Dimitriu a conceput un al doilea model, IAD II, un avion cu aripi batante (tip ornitopter), care a rămas însă la stadiul de proiect.

După absolvirea Școlii de Ofițeri de Rezervă din Dorohoi în 1918, a devenit aghiotantul generalului Theodor Pirici și a participat la campania din Războiul româno-ungar din 1919.

Sursa foto: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fișier:RRInstElect1925.jpg

Între 1919 și 1923, s-a specializat în inginerie mecanică la Paris, unde în 1922 a brevetat un aparat de direcție destinat instruirii în conducerea automobilelor. În aceeași perioadă, a fondat școli pentru specialiști auto în mai multe țări. În România, rețeaua de școli IAD (în orașe precum București, Chișinău, Iași, Cernăuți, Galați, Roman și Reșița) era administrată de fratele său, Constantin A. Dimitriu (1899–1979). Ulterior, în 1923, a deschis instituții similare în Cehoslovacia, iar în 1924 în Italia.

În 1925, a construit un receptor radio cu baterii, pe atunci singura metodă de alimentare pentru astfel de dispozitive. În anii următori, a înființat școli specializate în două domenii: automobile și radio, ajungând la un total de 106 școli în 17 țări europene.