Nicolae Mavrocordat, domn al Moldovei

Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680 – 3/14 septembrie 1730), fiul marelui dragoman grec Alexandru Mavrocordat Exaporitul și al Sultanei, descendentă a lui Alexandru Lăpușneanu din dinastia Mușatinilor, a fost numit domn al Moldovei în decembrie 1709. Totuși, a fost destituit în noiembrie 1710, ca urmare a nemulțumirilor boierilor, deranjați de măsurile sale de limitare a abuzurilor asupra țărănimii. A redevenit domn al Moldovei în octombrie 1711, iar în ianuarie 1716 a fost mutat în Țara Românească. A doua sa domnie în Moldova și prima în Țara Românească, în ambele cazuri fiind numit după trădarea predecesorilor săi Dimitrie Cantemir și Ștefan Cantacuzino, marchează începutul epocii fanariote în țările române, când majoritatea domnitorilor erau greci din cartierul Fanar din Constantinopol.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Mavrocordat#/media/Fi%C8%99ier:NicolaeMavrocordat.gif

În 1716, austriecii, aflați în război cu turcii, au ocupat Oltenia și l-au luat prizonier pe Nicolae Mavrocordat împreună cu familia sa, ținându-i la Sibiu timp de doi ani. În martie 1719, după eliberarea sa în urma încheierii păcii între Imperiul Otoman și Austria, a fost numit din nou domn al Țării Românești. Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă în septembrie 1730.

Un adevărat erudit, Nicolae Mavrocordat a scris în limba greacă lucrări precum Despre datorii (tipărită la Iași în 1719 și ulterior la Leipzig, Ausbach și Londra), Cuvânt contra nicotinei (tipărită la Iași în 1786) și o lucrare parenetică dedicată fiului său cel mare, care a rămas nepublicată.

Sursa: https://galeriaportretelor.ro/item/nicolae-mavrocordat/