Nicolae Ioana, poet și prozator român

Nicolae Ioana (n. 17 septembrie 1939, Racovița, județul Argeș – d. 20 ianuarie 2000, București) a fost poet și prozator român. Era fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvit în 1954, și apoi Facultatea de Filosofie a Universității din București (1959–1964).

De-a lungul vieții, a avut mai multe ocupații: pontator la Uzinele de Piese Auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții Auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și Editura Albatros (1966–1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), iar apoi redactor la Editura Sport–Turism și la Editura Eminescu. A debutat în 1967, în revista Luceafărul.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Nicolae-Ioana/index.php

Opera literară

• Templu sub apă (1967)
• Moartea lui Socrate (1969)
• Monologul alb (1972)
• Cartea de nisip (1973)
• Viața după o zi (1976)
• Amiaza melcilor (1977)
• Forma focului (1977)
• Fața zilei (1979)
• Tabloul singuraticului (1979)
• Pavilionul (1981)
• Studiul de noapte (1982)
• Pasagerul (1985)
• Strada Occidentului (1986)
• Coridorul (1989)
• Vizită la domiciliu (1989)
• O zi liberă (1996)
• Goana după vânt (1999)

Traduceri

• Din lirica turcă contemporană (1974), împreună cu Nevzat Yusuf și Agiemin Baubec
• Antologie de poezie turcă, de la începuturi până azi (1979), în colaborare cu Nevzat Yusuf.